micutze aberatzii

Frig, zapada. Sambata seara in Herastrau. Forfota de animalute si fel de fel de pregatiri. Am intrat dispre Arcul de triumf. Deasupra aleii, un lung sir de beculete de pom. Spre capatul aleii, inspre Expoflora am zarit niste caluti. Erau ponei, tocmai ii urcau intr-un soi de camion. Mai incolo, pe doua portiuni inaltate si acoperite de mocheta (si zapada) niste corturi mari, albe cu acoperitoare rosie. In ele, cativa producatori de chestii alimentare autohtoni (turta dulce, vin si vin fiert, tuica, saraili sau baclavale, ma rog, d-ale gurii). Si niste trasuri cu cai, care circulau pe aleile de la intrarea principala. Pe cele doua alei ale intrarii principale, casute de lemn, verzi, cu alti producatori de alimente si alte produse traditionale: carnati, pastrama, ii, cergi, vin, tuica, vin fiert etc. Circula pe acolo si o sanie trasa de... n-o sa ghiciti! doi reni adevarati! Pe spatiul central se muncea de zor pentru finalizarea unui patinoar artificial. Imediat dupa intrarea in parc, d...

decembrie e, de obicei, o luna care imi place. desi vine frigul, eventual zapada. e sfarsit de an, drumurile si intersectiile sunt luminate de diverse decoratiuni de sarbatori, apar vanzatori de maruntisuri sarbatoresti, vine vacanta de craciun, zile libere, chestii d-astea. Dar anu` asta... n-avem cum sa mergem nicaieri de sarbatori (n-avem nici bani, iar Alex are de tradus ceva si nu poate pierde nici un pic de timp)... nu prima de craciun... vestile despre anul viitor nu-s deloc roz... mda, un pic frustrant. dar esta e, tre` s-o luam ca atare. imi place ca s-au aranjat festiv diversele parcuri si parculete. imi plac casutele cu vanzatori de fel-de-fel de chestii de prin parcuri si de pe soseaua Aviatorilor. imi plac decoratiunile de pe la intersectii care fac orasul sa para mai luminos, mai vesel. imi place vinul fiert. merele coapte. si alte haleli-bauturi-mirosuri de iarna. Incerc sa ma vad in zilele libere cu prieteni si amici cu care nu m-am vazut de ceva vreme. Unele mini-aduna...

iata ca sambata au cazut primii fulgi bucuresteni de iarna incipienta. Daca nu batea taios si aspru vantul, ar fi fost perfect.

profitand de greva de la metrou am facut jumatate din drumul spre serviciu pe jos, prin herastrau. si nici n-a fost mare diferenta de timp, vreo 15 minute. iar lacul era superb, asa incetosat. avea culoarea si aparenta mercurului lichid... aer cetos, frunze galbene pe jos, copaci cu putine frunze... veverite, pitigoi... putini oameni... si o liniste incredibila (mai ales pentru Bucuresti). aer umed. cer de vata. rate pe lac, pescarusi zburand.

vineri, 6 nov, Coyote Cafe. Lume multa, Jukebox, antren, dans, voie buna. Rali si cu mine ne-am sebat zilele de nastere cu fortze reunite, invitati - gasca de la dansuri. Super atmosfera, tzopaiala la greu, ne-am simtit pur si simplu excelent. Rali a facut poze, cand pun gheara pe ele le afisez pe-aici. Abia cand s-a terminat programul celor de la Jukebox (dupa 3 jumate in noapte) n-am induplecat sa ne ducem pe la casele noastre. sambata m-am trezit cu chiu cu vai pe la 12 jumate cred... am tras rapid o plimbare prin herastrau, vreme calda, superba, frunze colorate, veverite, pitigoi, rate pe lac... pe urma fuga acasa, pregatiri pt seara. Pe la 7 vin invitatii (rudele lui alex), trancanim, bem bere-vin -tzuica, se incinge discutia intre ei si alex si-apoi se sparge gashca, ca unii deh, cu copil mic, altii sa prinda ratb-ul si cu asta basta. chit ca se incinsesera spiritele, sau poate tocmai de aia, cred ca era bine ca discutia sa se termine de la sine, prin epuizarea subiectului, asa a...

se pare ca e sa-i faci pe oameni sa iasa din modul lor propriu de a gandi si de a incerca sa inteleaga pe altcineva care gandeste mult diferit fatza de ei. e foarte greu sa repari o ruptura provocata de comunicare defectuoasa. dar am incredere in faptul ca toate se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. iar cheia e comunicarea. sambata asta mi-am serbat ziua in avans. din cauza de criza si fonduri insuficiente, am decis sa ma serbez la domiciliu, in vasta garsoniera. m-am gandit pe cine sa invit si am fost pusa intr-o situatie neplacuta. mi-am dat seama ca unii dintre prietenii mei nu s-ar simti bine in acest context. m-am infuriat gandindu-ma la problemele nerezolvate care trenau la noi in gashca si am scris ” sinceritate dura de octombrie ”, ca sa se simta luati de guler, zgaltaiti, si sa provoc o reactie, o reluare normala a comunicarii. in urma gandirii profunde m-am decis sa invit doar cativa din gasca, dintre cei despre care stiam ca nu au o problema insurmontabila cu alex...

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită o dată şi-odată. Astfel a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii.. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizdu...