micutze aberatzii

Israel Kamakawiwo'ole - Somewhere Over The Rainbow

Ieri, cautand nus' ce pe net, niste carti, mi-am amintit de Momo si de oamenii cenusii, hotii de timp. Cartea mi-a placut enorm de mult, desi ar fi ceva intre poveste pentru copii si poveste pentru oameni mari. Autorul ei este Michael Ende, care-a mai scris si "Poveste fara sfarsit", tot o poveste-parabola, la fel de frumoasa. Mi-am amintit de hotii de timp auzind atat de des, de la tot mai multa lume, ca nu la mai ajunge timpul... ca timpul intra la apa, se micsoreaza... Am simtit si eu uneori asta, dar multumita faptului ca am citit, candva demult, Momo, mi-am dat seama ca depinde de mine sa nu mai fie asa. Parabola hotilor de timp... Tare mi-ar placea s-o recitesc... Poate de-asta am vrut sa caut pe net cartea, s-o cumpar si s-o fac cadou catorva oameni dragi... dar cartea s-a publicat demult, si tirajul s-a epuizat.

Cu un weekend in urma eram in Bulgaria... Weekendul asta, duminica seara, pe la 7, eram in Breaza. Tot cu B. Aer curat, ziua caldura mare, seara racoare bine... Ne-am adunat pe la 5, la fantana Miorita toate trei: rali, io, dana. Si-apoi, mergem mergem, barfim, in Ploiesti o luam pe centura, care era in lucru, asa ca staaam si staaam la semafoare pe portiunile pe care era sens unic... in fine, scapam... ajungem in Breaza pe la 7 si 15, ne-am dus direct la vila veche, dar acolo totul era incuiat. Rali il suna pe Iustin, antrenorul, the big boss al clubului... era la pizzeria din Breaza, asadar hop si noi acolo. Ei, si ne adunam, timp de 2-3 ore, mai multi din cei mari... Spre finalul serii eram acolo Iustin, Marci, Rali, Dana, io, Mada, Costi si Irene si inca o pereche de la intermediari. In timpul asta am mancat, am baut, am facut caterinca la greu. Apoi am migrat catre vila veche, pe care am luat-o in stapanire, ne-am instalat si-apoi am continuat cu o mima pana tarziu in noapte. A do...

din ciclul "amintiri din Veliko Tarnovo", regretam la greu ca nu mai aveam leva cand am ajuns la biserica din cetatea Tsarevets... Costa 3 leva sa faci poze inauntru, iar eu... lefter popescu. Asa ca azi am cautat pe net poze, si tare m-am bucurat cand am gasit aici . Imaginati-va o biserica obisnuita pe dinafara si complet atipica pe dinauntru. Intai mi-au atras atentia usile. Masive, metal, in... basorelief? Intri si... surpriza! Interior auster, si picturi moderne! Temele, subiectele, sunt bisericesco-istorice, dar nici gand de pictura bisericeasca, asa cum o stim noi... Am stat inauntru putin, nu-mi dau seama daca mi-a placut sau nu, daca atmosfera mi-a transmis ceva sau am privit-o ca pe un experiment reusit... dar cert e ca m-a impresionat cumva.

Cate peripetii marunte s-au intamplat de cand ne-am vorbit sa mergem la Metallica, pe 25 iulie, la sofia... Dupa ce-am luat biletele, peste vreo luna sau chiar doua, s-a anuntat Metallica si in Romania... Pe urma, a renuntat Ana-Maria Miha la bilet... l-am inhatzat eu pt Alex... pe urma au fost faimoasele discutii legate de cazare, Alex a renuntat sa mai vina, eu nu... Pe urma nu s-a mai auzit nimic pana cu 2 zile inainte de plecare... In fine, ne-am adunat vineri dimineata la OMV-ul de langa City Mall... la 7... lipsa la apel Domi... care s-a (a fost) trezit abia la 7 si 15, cand ne-am dat seama ca e o probl... evident, intre timp, unii ne-am distrat, altii s-au enervat... deja primele semne de schisma in grup au inceput sa apara, palide... in fine, ajunge si Domi... ne imbarcam in cele 3 masini... Evident in masina lui Domi a fost cel mai misto... Domi, Ana, io, Raluca si Iulian, prieten de-al lui Laurentiu... Nu-i stiam nici pe Laurentiu, nici pe Iulian, dar s-au dovedit a fi de gas...

nori grei ameninta prin plafonul de sticla... rafale de ploaie izbesc geamuri, masini, pavaj... un caine mic, gras, umbla tantos cu coada ca o secera in sus.. e ca o virgula neagra langa tufa... oameni tzopaind printre balti... o geana de soare... dimineata schimbatoare... nori mari si pufosi si albi zburda pe albastrul adanc al cerului. Tineri, copilasi, pe terasa de la Motoare... lume pestrita. Raze de soare care cad in redactie prin plafonul de sticla. Un gandacel-carabus sau ce-o fi el se taraie pe mocheta gri... este unul dintre ostenii trimisi de Imperiul gandaceilor sa cucereasca trustul... ne-au invadat, sunt peste tot. O nectarina. Nori de purpura tiviti cu aur la apus, drapand ultimele raze de soare. Trilu-lilu. Culoare.

"The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong." Mahatma Gandhi. Asta e un citat care azi mi-a atras atentia, asa ca mi l-am notat. si unde sa fie mai in sigurantza decat pe blog... Aveam super-ocazia sa primesc de la Rali o invitatie la Judas Priest... cum ea nu stia la ce ora incepe exact, stia doar ca se intra de la ora 4, am preferat sa nu ma arunc, stiind ca azi e vineri, zi lunga la munca, zi de predare a ziarului. Pe la ora 7 imi terminasem treaba, si-mi ramasese o singura pagina... Deja imi venea sa ma zgarii pe ochi ca n-am luat invitatia, parca vedeam ca se termina ziarul mai devreme... ei, si de atunci, de la 7, tot astept textul pentru pagina 14... fata scrie, scrie, scrie, acum il modifica... in fine, macar nu-mi mai pare rau ca n-am luat invitatia, ca tot n-as fi ajuns la concert, desi Judas Priest cantau (am aflat azi, din EVZ) abia de la ora 22... Asa, de plictiseala, am inceput sa citesc blogurile altora... si apoi propriul meu blog, ...