micutze aberatzii

Ia sa scriu eu o ultima aberatie pe anul asta, inainte de-a pleca in marea excursie de revelion in Covasna, comuna Arcus... Zilele astea de vacanta au fost ori aglomerate rau, ori complet linistite. Intr-una din zile, duminca sau sambata trecuta, am fost la o piesa la Metropolis, "Agamemnon" . O piesa foarte curajoasa; mi-a placut foaaaarte tare, lucru pe nu-l spun prea des. Ganduri pe care le-am gandit, subiecte despre care-am vorbit deseori cu prietenii... Expunerea brutala a unui mod de viata pe care il detest, viata tip fast-food, viata de consum. Publicului i-a cam ramas in gat piesa, sau in orice caz nu a fost foarte entuziast. Interesanta si regia, si colajul piesa-generice de film de animatie, fragmente de documentar... si fondul sonor. Am gustat aceasta critica virulenta, mi-a placut la nebunie. Ce amestec are Agamemnon? reactualizarea miturilor in situatii prezente; mai bine vedeti piesa, cand se va mai juca. Cum spuneam subiectul asta ma urmareste. nu mai departe d...

stare de bine... usoara neliniste... liniste si neliniste... calm... dorinte... de nepatruns este viitorul... ar trebui sa nu-mi fac griji... oricum nu sta in puterea mea sa rezolv problemele si enigmele pe care mi le arunca sortii... shine on you, crazy diamond... oare ce ma asteapta? oare ce va fi... vorba unei prietene, e bine sa ai nordul la busola... da, am nordul, stiu ce imi doresc, dar toate celelalte puncte cardinale imi joaca feste, danseaza, se ascund, se intorc cu susu-n jos, albul e negru, negrul e alb, bine si rau se amesteca, se deghizeaza, si se dau fiecare drept altceva, lumea se schimba de carnaval intr-o sarabanda neinteleasa... chiciura in copaci... peisaje de basm... frig... gripa cea ticaloasa ma chinuie inca de-o saptamana si ceva si ma invaluie cu marunte tristeti depresive pe care le tot ignor, sau macar incerc... ceai cald... mama... liniste... multa liniste... prea multa liniste? caldura in suflet... muzica buna... prieteni care desi departe sunt aproape... s...

iata un an care chiar se incheie ca la carte. se termina etapa mccann (poza e o amintire a biroului meu...), s-a incheiat si ciudata dar frumoasa poveste... hm, n-as spune chiar de dragoste, n-am termeni ca s-o definesc, de fapt. nu mi s-a mai intamplat sa coincida asa spectaculos finalurile mai multor lucruri... si-acum sa facem curatenie. se deschid larg geamurile, sa intre soarele si aerul, se scutura bine amintirile de regrete sau alte mizerii, se arunca gandurile negre adunate prin coltzuri, se sterge praful de pe veselie, se pune muzica taaaare, se danseaza de nebuna singura prin casa, se arunca tot, tot, absolut tot ce nu e strict necesar sau nu e frumos si se face loc viitorului. se pastreaza doar si numai ce e bun, frumos si de valoare sufleteasca, se pastreaza amintirile frumoase, se pastreaza prieteniile cu oamenii deosebiti. deci sunt extrem de ocupata acum, desi practic n-am nici o treaba (munca). Sunt in curatenie generala, si e foarte bine ca-i asa!

Doar muzica, no comment. Si inca una:

desi am stat putin pe ganduri, am publicat si ce-am scris, gandit si simtit aseara, desi e foarte personal. dar asta sunt eu, n-o sa ma apuc sa neg. incerc sa fiu asa cum sunt, sa nu ma ascund, sa nu imi creez masti prin care sa par mai buna, mai frumoasa sau mai stiu eu cum. am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati, sa te vezi asa cum esti, cu bune si rele; sa nu te minti singur/a. Pentru mine, sa-mi astern gandurile, negru pe alb, e un proces de sublimare. in acest timp imi pun ordine in minte si-n simtire. si peste ani imi voi aminti mai clar ce am trait, ce am gandit si de ce. azi e o noua zi. gandurile triste s-au cristalizat, le-am admirat ca pe niste fulgi de nea, apoi s-au topit si s-au dus. Viata e o permanenta schimbare, te pune in cele mai ciudate situatii, pe care nu ti le-ai fi putut imagina, apoi iti dai seama ca totul trece, viata merge mai departe, iti inveti lectia, devii (poate) mai intelept/inteleapta si mergi mai departe....

O zi ca oricare alta... nimic. a fost o zi de jale interioara, de alegere a binelui de rau, de limpezire, de despartire mentala de trecut. as fi vrut eu sa fi fost comfortably numb... ba nu... mai bine asa. asa stiu ca traiesc. unele lucruri se termina... altele vor incepe candva... ar fi trebuit sa fac curatenie in casa... dar am inceput prin a face curat in suflet si-n minte. sunt putin trista pentru cele ce s-au sfarsit... desi e mai bine asa, cu siguranta. atunci de ce n-am inima usoara? greu de zis. nu voi publica aceste ganduri. sau le voi sterge si voi scrie altceva cand voi fi in toane mai bune... pendulez inca intre veselie si tristete, intre libertate si regret, intre trecut si viitor, uneori reusesc sa ma bucur de clipa prezenta. sper sa imi treaca repede tristetea asta. pentru ca nu merita. clipe dulci, efemere si atat de neimportante. de fapt ma-ntreb, ce regret, pe el sau senzatiile, tandreturile, sarutarile, mangaierile? imagimea unui iubit sau iubitul? grea intrebare.....

Ei, si a fost si petrecerea de craciun a firmei, pe 2007... Ultima mea petrecere la Mccann. Se incheie o perioada grea, dar frumoasa, plina de provocari. Am cunoscut si aici oameni deosebiti, ca intotdeauna imi pare rau ca plec... dar asa e viata. nimic nu dureaza vesnic, totul se schimba, de cele mai mu;te ori pe neasteptate... Impresii de petrecere. Club Nagual - futurist, dar nu-i rau; la venire era un friiigggg.... Lumea a venit pregatita sa manance, dar a trebuit sa se multumeasca cu bautura... Muzica buna, dansabila, excelent aleasa. Atmosfera destul de placuta. Multe cotloane, de nu stiai care pe unde este. Aglomeratie la bar. 3/4 dintre figuri erau complet necunoscute - clienti, furnizori, cine sa-i stie? Coltzul vesel al DTP-ului si traficului era cel mai de viatza pana la un moment dat, cand centrul petrecerii s-a mutat spre coltul DJ-ului. M-am simtit bine, am dansat, n-am apucat sa schimb o vorba cu nimeni, ca nu te auzeai om cu persoana... Fum, fum, fum sa-l tai cu sabia.....