Treceți la conținutul principal

Primul cros pe anul ăsta

Cumva încălcându-mi hotărârea de a participa la competițiile de alergare cu plată, (mai ales că de prin noiembrie am tot avut probleme cu încheietura de la genunchiul drept, care o vreme nu m-a lăsat nici să alerg pe bandă măcar), am cedat tentației de a mă înscrie la cursa Hot Chocolate Race 10/5 K, declanșatorul a fost newsletterul cum că azi (în ziua aia) e ultima zi de înscriere cu discount de nu știu cît, de îmi ieșe vreo 65 de lai, și în secunda aia n-am mai stat pe gânduri m-am înscris și am și plătit-o. Evident că a doua zi mi-am dat seama tardiv că se suprapunea cu excursia în Bulgaria prin canioane frumoase, pe care mi-o dorisem mult, și unde obținusem un loc ca prin minune, după ce se ocupaseră oficial toate. M-am umplut de spume, m-am gândit ce naiba fac, după care zgârcita din mine a zis că dom'le, cursa am plătit-o dar excursia nu, așa că să văd dacă pot să mă retrag dintre participanți fără să provoc necazuri organizatorului. Mi-am făcut curaj și i-am scris lui Andrei, i-am explicat ce tâmpă am fost de am încurcat borcanele. Din fericire mai avea destui doritori, așa că nu a fost problemă să mă retrag.
So, it's a deal, pe 8 aprilie la ora 10 aveam de luat startul în proba de 10 km în Herăstrău. M-am cică antrenat înainte alergând pe bandă maxim 7 km (afară nu am reușit, că ba am fost plecată, ba gripată, ba era vremea de kkt. apropo, nici până acum nu am scăpat de viroza începută dinainte de excursia în Cinque Terre)
Zis și făcut. M-am trezit dimineața și am pornit-o spre parc pe jos, ca să îmi fac încălzirea. Era plăcut, mai răcorică, dar cu soare. În poiana de la Roaba de Cultură, de unde se lua startul full de lume alergăreață. Multicolori. S-a făcut o încălzire strong, apoi rapid s-a dat startul.
Am pornit. Prima tură am fost ok, dar fix după prima tură, exact după ce am trecut de poarta pentru sosire m-am pomenit cu niște crampe abdominale de mi s-a tăiat și respirația și alergarea. Am mers la pas până m-a mai lăsat apoi am luat-o iar la fugă, dar mult mai încetișor. Pe tura asta n-am mai avut soare, ci nor și răcoare bine. Cu chiu cu vai am terminat cursa, dar a fost un pic greuț și m-am cam chinuit.
Dar na, măcar am deschis sezonul le alergări medii și lungi prin Herăstrău.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş