Treceți la conținutul principal

Mici aberații

Amestecate. Ba lejereală, ba stress. Ba plictiseală, ba cugetări. Lupul de stepă versus usual boring life. Fluxuri şi refluxuri. Acum, sub influenta alcoolului, gândurile ba se cristalizează, ba se disipă. 

De când am început acest articol au trecut niște săptămâni foarte dense și încărcate.
Practic, de pe 27 februarie până ieri a fost o avalanșă de proiecte urgente, pitch-uri, stres, nebunie. Concomitent mă paște o răcelo-gripo-d-astea și mă tot lupt să o țin la respect să nu mă dovedească. Vremea primăvăratic-schimbătoare nu mă ajută, nici trezitul devreme și culcatul târziu. Deci dimineața sunt praf, abia spre seară devin vioaie, taman când ar trebui să dorm.

Au fost sărbătoririle lui Baftă și Vulturaș pe 23 februarie, la Domi acasă - un party ca pe vremuri, unde au apărut și oameni de mult nemaivăzuți în gașcă, ca soții Uba și copilul, ca Dog...
Apoi sâmbătă pe 25 februarie l-am serbat „surpriză” pe Conu, în avans față de ziua lui în Open. Iar lume multă, veniși treptat-treptat... Aici am aflat urmările anterioarei serbări asupra lui Mitzi, care n-a mai venit...Altfel, toate bune, voie bună, alți oameni apăruți... Planul meu de a face mărțișoare cu gașca mocăită ca să le dau atunci s-a năruit că am dat târziu comanda pentru materiale, și în plus și tipa le-a expediat cu o săptămână întârziere.

Apoi weekendul următor s-a anulat pe ultima sută de metri prognozata adunare cu fetele de la dansuri și, de nervi am schimbat planul în a merge cu Livia la spectacolul de dans contemporan de care îmi spusese. Am vizitat cu această ocazie renovatul palat Universul, sala unde se desfășurau spectacolele Centrului independent coregrafic Linotip și apoi barul trendy Fix - Botanical Bar. Spectacolul la care am asistat a fost Babel. Am plecat cu senzații amestecate, unele pasaje mi-au plăcut, pe altele nu le-am înțeles, per total a fost ok, am plecat cu ceva în plus, cu niște întrebări, deci nu poate fi vorba de timp irosit. Spre deosebire de filmul la care ne-am dus cu firma de 1 martie - și anume John Wick 2. Ăla chiar a fost timp pierdut aiurea. Noroc că mai făceam noi miștouri. A, și am vorbe de laudă pentru Fix - Botanical Bar, unde am băut cele două specialități din meniu de la Sodas&Co. Un minus e că pe meniu nu se vedeau beri, pe care însă le-am văzut mai târziu pe unele mese - că erau d-alea artizanale, serie mică, cum îmi plac mie. Am căutat să văd ce e cu acest bar și i-am găsit povestea destul de interesantă în Igloo.

Altceva? Am constatat că genunchiul poate face față alergării - am început întâi ușurel, pe bandă, cu 10 minute de alergare ușoară, apoi am trecut la 20. Iar duminica asta de-a trecut, profitând și de vremea minunată, am tras prima tură de Herăstrău fără nicio problemă. Ciudat e însă faptul că am avut oarece disconfort de seara până spre finalul zilei următoare. În fine, om trăi și om vedea.

Acum, săptămâna asta, m-am agitat cu pregătiri pentru excursia ce vine, vine, vine...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş