După nici nu mai ştiu cât timp s-a întâmplat minunea să ne adunăm cu vechea gaşcă Pastel. Nici nu mai speram, mă temeam că gata, ne-am luat fiecare cu viața sa şi gata, s-a dus gaşca şi spiritul ei. Dar, slavă Domnului, nu a fost aşa, a fost temporar.
Şi iată-ne vineri seara la cârciuma La mahala, pe Covaci, itrând pe un gang imediat dupa 1001 beri. Cu ocazia asta am descoperit și unde e GeoBar. Dar să revenim, venisem cu Bobby direct de la serviciu, frigul era înțepător, ca să ajungem acolo coborâserăm la Piața Națiunilor Unite și am luat-o pe o străduță care ducea către strada Franceză, cred. Acolo se filma ceva, dar cred că erau în pauză sau ceva protagoniștii, că am putut trece fără să ne devieze nimeni. Erau oameni - actori, figuranți sau echipe tehnice buluciți pe la ușile diverselor bodegi de pe traseu.
Şi iată-ne vineri seara la cârciuma La mahala, pe Covaci, itrând pe un gang imediat dupa 1001 beri. Cu ocazia asta am descoperit și unde e GeoBar. Dar să revenim, venisem cu Bobby direct de la serviciu, frigul era înțepător, ca să ajungem acolo coborâserăm la Piața Națiunilor Unite și am luat-o pe o străduță care ducea către strada Franceză, cred. Acolo se filma ceva, dar cred că erau în pauză sau ceva protagoniștii, că am putut trece fără să ne devieze nimeni. Erau oameni - actori, figuranți sau echipe tehnice buluciți pe la ușile diverselor bodegi de pe traseu.
Am trecut cu bine, fără să ne ia la trei păzește nimeni, fără să ne filmeze, a fost ok. Am ajuns pe Covaci, am găsit gangul, apoi curtea interioară unde vara e cu siguranță o terasă mișto și am intrat La Mahala. Lume multă, gălăgioasă, atmosferă cu mese și fețe de mese ca în vechile crâșme de pe vremea lui Ceașcă. Aveam rezervată o masă ferită, în dreapta barului, acolo ne aștepta deja Clau. Bucuroși de revedere am trăncănit, am comandat de băut și începem să ne întrebăm unde-s restul. Apuc să studiez locul, comentăm, concluzia e că atmosfera și decorul sunt o combinație de crâșmă socialistă și de sufragerie a cuiva din aceeași perioadă. O mulțime de obiecte găsibile în mai toate sufrageriile, puse pe ici-colo prin locurile esențiale... Și tablourile.
Nu trece mult și apar Irinuca, Luci și Cip. Ne pupăm bucuroși, iar trăncănim care ce-a mai făcut ce-a mai dres, că deh, a trecut o bucată bună de vreme de când nu ne-a mai ieșit să ne adunăm.
Mai luăm de băut, mai comandăm și d-ale gurii - recomand călduros plăcinta cu varză acră dar și cartofii prăjiți.
Mai bârfim, mai facem miștouri, mai depănăm amintiri, apare și Panda într-un final... Și așa, plăcut, a zburat timpul de sa făcut târziu și ne-am cărat fiecare pe la casele noastre.
Comentarii