Treceți la conținutul principal

Început de săptămână friguroasă

Luni Irina ne-a anuntat că gata, medicii o trimit în concediu prenatal mai devreme... Oricum, săptămâna asta intră în concediu  prenatal și cealaltă colegă de la creație, Ioana... Iar noua noastră CD va veni de la 1 martie... Până atunci va fi cam pustiu pe aici. Schimbări, schimbări!

Pentru marți primirăm un e-mail oficial cum că de la ora 13 până la 15 avem ședință. Ce să fie, ce să fie, o fi de bine, o fi de rău?  Ba s-a insistat să rămână și Irina, care venea doar să își ia niște adeverințe. Ei, și s-a dovedit a fi o ieșire la restaurant - vechea noastră cunoștință Passion Club, de pe vremea când comandam mâncare de la ei. Frumos, plăcut, un valentine's day inedit, de muncă fără muncă. A fost haleală bună, super bună, variată și multă, pe toate gusturile. Mai greu a fost după, să ne mobilizăm să muncim când ne-am întors la sediu, dar a fost ok.

By the way, văd că mulți colegi sunt născuți în perioada asta. Irinuca a fost joia trecută, Adi a fost luni, Andreea O. mâine, pe urmă Cătălina se serbează lunea viitoare. Multe zile de ghiftuială gustoasă!

A, și pe 1 martie mai avem o activitate cu toată firma - ieșirea la film la sala vip. O să fie tare mișto, chiar dacă filmul ales va fi unul de acțiune cu bătăi și sânge pe pereți.

Citesc de vreo săptămână Hermann Hesse „Lupul de stepă”. Ieri am ajuns la pasajul unde personajul principal ajunge în posesia unei broșurele care parcă i se adresează lui personal, direct, începând cu titlul. Aici se dezlănțuie latura filosofică a autorului și expune un întreg sistem de gândire referitor la destimul și rolul omului evoluat în societate, mi s-a părut foarte interesant și profund uman (de asta mi-a plăcut și primul roman de Hesse pe care l-am citit, „Narcis și Gură-de-aur”). Destinul artistului și al omului de geniu, procesele de evoluție prin suferință și lupte interioare....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş