Treceți la conținutul principal

Viața e ciudată

Nu încetez să mă mir de cum se schimbă uneori situațiile, lucrurile. Și ce dezvoltări ulterioare poate avea un fapt nesemnificativ. Voi detalia în altă zi asta.
Valabil și opusul, adică uneori se întâmplă lucruri nasoale, grave (gen Colectiv), urmate de un fel de cutremure și dezvăluiri, iar apoi, după un timp - iată, un an și un pic - totul se duce pe apa sâmbetei, corupția triumfă și țopăie și râde peste cadavre. Și descoperim că noi, cei rămași, ne dovedim a fi niște cadavre vii. Da, când sistemul însuși e corupt până în măduva oaselor, e logic să putrezească totul iar bietele celule albe care se zbat și încearcă să vindece, să repare, sunt neputincioase. Asta se întâmplă când lupul ajunge paznic la oi.

La dracu' cu sistemul lor! Păcat numai că nu prea avem ce alt sistem să punem în loc. Păcar că oamenii sunt atât de limitați până la limita propriului nas ăncât nu pot gândi puțin în afara propriei persoane și bunăstări cu orice preț. Pentru că aici nici măcar nu e vorba de legea junglei, pentru că acolo e vorba doar de legea celui mai puternic, or la oameni, e vorba de legea celui bogat. Pe care altfel unul mai solid l-ar călca în picioare și ar șterge cu el pe jos. Or banul nu e egal putere DECÂT pentru că așa credem noi și pentru că ne închinăm lui...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş