Treceți la conținutul principal

Teorii

Azi nu știu cum s-a nimerit că iar am nimerit peste nește teorii nutriționiste. Cel mai tare ma amuză e că în general teoriile tind să se grupeze pe trenduri, care de altfel se bat cap în cap.
O să vorbesc aici doar ce cele ce s-au nimerit sa treaca prin feed-ul meu azi și vineri.
Un nene, Alexandru Popa, are, ca tot omul, o teorie. Atât cât am apucat să citesc, omul spune unele chestii de bun simț (cum că un corp de om care face sport poate să aibă același număr de kilograme sau mai mult decât unul ce nu face sport, dar mușchii vor fi tonifiați și va arăta mai bine), altele la inspirația proprie. Omul zicea cum că, pentru a slăbi, ar trebui la început să scazi drastic rău ce consumi (n-am ajuns încă să citesc până la care moment mai exact), iar apoi să începi să consumi din ce în ce mai mult, ca să nu pornească corpus să intre în alertă și să înceapă să facă provizii pentru zile negre. Aici trebuie să îmi pun cenușă în cap că n-am citit toată teoria, m-am întrerupt și nu am mai revenit. Asta a fost lectura de vineri.
Azi am dat mai întâi peste interviul cu dr. Simona Tivadar, care aduce o perspectivă nouă asupra unui subiect considerat pe scară largă ca un adevăr: detoxifierea. Și iată că doamna doctor ne dă cu firma-n cap și ne zice că nu există detoxifiere-minune, ci doar stil de viață sănătos versus stil de viață nesănătos și haotic.
Și încă o abordare, despre care încă nu mă pot pronunța, pentru că pare o chestie extremă iar eu nu iubesc extremele - teoriile d-nei Galina Șatalova - medic neurochirurg, dar care a abordat mai multe experimente în ce privește alimentația și necesitățile organismului uman. Nu am priceput cum a ajuns de la neurochirurgie la nutriție, dar oricum, a avut o viață palpitantă și a emis niște teorii interesante.
Pe scurt, dânsa afirma că pentru funcționare, supraviețuire și auto-vindecare, corpul uman trebuie să consume mult mult mai puțin decât susțin toate științele și opinia publică. Ba chiar că excesul în loc să hrănească suplimentar corpul, îl obosește și îl îmbolnăvește. Și că omul e vegan, frugivor, d-astea. Deci și puțin, și fără carne de orice fel, lactate și fără preparare prin foc. Și că 1 litru de apă pe zi, în condițiile alimentației propuse de dânsa este mai mult decât suficient, chiar în condiții extreme (ultramaraton prin deșert).
Well, deci ce să mai zici, ce să mai crezi? Ce vrei și ce te coafează, că oricum asta facem dintotdeauna. Rămâne însă interesant cum oamenii pot susține cele mai contrare teorii, și fiecare să se bazeze pe argumente. Dar care o fi adevărul... bună întrebare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş