Treceți la conținutul principal

mărunțișuri

Am învârtit roata, încă se învârte... Habar n-am unde o să se oprească.

În ultima vreme am mai citit „Eu și ai mei” de Jerome K. Jerome. Mi-a plăcut mult. Același umor fin, autoironie, ironie (și drag) în portretizarea copiilor, soției și cunoscuților... Situații, gânduri, filozofări, toate în cheie amuzantă.
Acum am sărit la „Povestiri din Sevastopol” de Lev Tolstoi. Un ochi critic, lucid ațintit asupra tranșeelor de la Sevastopol, a societății din oraș, mai mult ofițerești dar nu numai, câteva cugetări stârnite de faptele relatate (Tolstoi chiar a fost un om ce și-a pus multe probleme, în ciuda statutului său de moșier, mărturie stă Jurnalul său - „Spovedanie”, carte care pe mine m-a făcut să pot arunca o privire asupra omului Tolstoi, un om frământat, mereu în căutarea sensului existenței, prin toate căile pe care le-a întrezărit - științe exacte, filosofie, religie... și a observat, de fiecare dată, că niciuna cu oferă răspunsuri satisfăcătoare, dacă ești lucid și nu vrei să închizi ochii în fața contradicțiilor) și descrieri plastice asupra multor aspecte (de ex un câmp de luptă după o bătălie, cu grămezi de cadavre putrezind printre floricele albastre de primăvară... sau tranșeele și drumul către bastionul 4... sau o seară cînd s-au purtat lupre grele...). Mă gândesc, ce diferență de viziune și de interpretare între Armata de cavalerie (Isac Babel) și Povestiri din Sevastopol (Tolstoi). E drept că sunt și epoci diferite, cu tot cortegiul lor de mentalități, dar și de abordare. Babel, cu o viziune oarecum jurnalistică, Tolstoi, ca un filosof, căutând adevădul de dincolo de fapte și manifestări.

Am descoperit că pilatesul îmi face bine, articulațiile care s-au trezit să-mi facă probleme anul trecut dar și anul ăsta se simt imediat mai bine după o oră matinală de pilates. Legat de asta, trebuie musai să vorbesc cu d-na podolog despre plantarii ei care m-au costat enorm dar se dovedesc de nepurtat în încălțările mele. Evident, regret că am făcut acestă cheltuială, că degeaba mă chinui să-i înghesui în pantofii de alergare sau în bocanci, că e de rău, mă chinui singură aiurea. Și, atâta vreme cât nu-i pot adapta nevoilor mele, degeaba i-am mai făcut. Sigur, ea zicea să-mi iau alte ăncălțări, dar degeaba, am probat cu 1-2 numere mai mari, mi se bălăbăne piciorul în ei dar la monturi mă apasă, așa că... scuze. It's not me, it's you.

Mi-am luat un costum de baie nou de pe net, mai ieftinuț de pe net, nu e rău dar nu-i dublat prin părțile esențiale. Ăsta prevăd că va avea o viață scurtă, față se eroicul costul cumpărat de pe vremea Quelle.

Săptămânile astea cât a avut maică-mea probleme cu dinții și a fost și nașpa pe afară (și troiene, și vânt sau frig) am tot gătit chestii diverse, să fie hrănitoare dar și moi, ca pentru oameni dințless. Am făcut pentru prima dată perișoare din carne de pui, care au ieșit gustoase dar cam tari că am adăugat eu făină că-mi păreau prea moi-lichide... iar la fierbere s-au făcut strong.

Am luat bilete pentru mine și fetele din gașca de dansuri la o piesă la teatrul Act, mi-a plăcut descrierea - pare o piesă despre prietenie - sper să nu plecăm smulgându-ne părul din cap de nervi.

Aș vrea să mai trag de unii sau alții să ne mai vedem dar nu știu de ce pe de altă parte nu-mi vine... Aș vrea să ne mai vedem cu foștii colegi de Pastel... cu gașca mocăită... cu Elena și fetele de la master... dar nu știu cum o tot amân, că zilele astea am de făcut nuștiuce și tot așa.

Am plănuit o excursie în Cinqueterre și alta în Bosnia-Herțegovina-Muntenegru și Serbia... și ar cam trebui să mă opresc aici cu ieșirile în afara țării și să mă concentrez pe obținerea creditului pentru locuință. Dar și pe ăsta, tot amân momentul când să merg la BCR să vorbesc cu un el consultante să-mi facă simulări și ce mama naibii fac ei ca să știu exact ce și cum...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş