Treceți la conținutul principal

Marele sistem informatic și sănătatea

După distracția de azi dimineață cu mers la policlinică, programat, sistem offline pentru activarea mizeriei de card de sănătate, cu alergătură până la registratură, apoi și până la casa de asigurări OPSNAJ, am tras concluzia evidentă și previzibilă: sistemul informatic corelat cu cel medical = dezastru.
So, chiar dacă faci parte dintre norocoșii care au primit cardul de sănătate, dacă ai o relativă urgență -bunăoară de 3-4 zile seara îți crește temperatura și mai ai și alte simptome legate de probleme renale și biliare - și te duci și tu ca omul, la policlinica la care ai fost arondat o viață, la medicul de familie să te consulte și apoi să îți facă trimitere, d-astea, aparent banale... dacă ai marele noroc să nu meargă sistemul informatic (lucru ce nu se întâmplă așa rar cum s-ar crede), pentru că ai card neactivat... nu poți face nimic, medicul nu poate face nimic, ești în rahat, nu exiști. Și poți doar să te rogi la Dumnezeu să se repare porcăria aia de sistem ca să îți activeze cardul și să poți beneficia de minunile sistemului medical de stat.
În plus, încercând activarea cardului, pentru că nu știam cum și ce, epopeea a fost așa: întâi la medicul de familie - sistem offline. Zice - încercați la programări, poate de la ei merge - sistem offline. Transmit informația și mi se spune, ca ultimă posibilitate, încercați la casa de asigurări OPSNAJ să activeze de acolo. Nu e departe de policlinică, la o stație de metrou, o las pe mama la policlinică, la cald, și mă aventurez eu. Strada Popa Savu, pe vreme de vară ar fi fost chiar o plimbare plăcută pe lângă Herăstrău. Acum e chiciură, cam friguț și mă stresează gândul că ne-am înecat ca țiganul la mal, că am cărat-o degeaba prin frig în loc să stea liniștită acasă... Ajung, intru. Două cozi mari la două ghișee, cald, sufocant, lume stresată. Ghișeul 2 pare a se ocupa de cardurile de sănătate, mă așez acolo. Ghișeul 1 prinea formulare de înscriere, adeverințe. A durat o grămadă până am ajuns la ghișeu, îi explic doameni, îmi spune să merg la colegul de la pază, să completez un formular. Acolo domnul mă lămurește că odată cu formularul trebuie să las și cardul propriu-zis. O sun pe maică-mea, îi explic, zice ok, lasă-l. Și așa așteptăm acum ca superbul sistem informatic să fie resuscitat ca să binevoiască să activeze cardul maică-mi. Acum desigur regret, pentru că am aflat că de fapt căcatul ăla de card putea fi activat și de la o farmacie, nu musai de la medicul de familie...
Per total, stăm foarte bine cu sistemul informatic și cu informarea publicului. Excepțional, chiar. Poți să și mori când nu funcționează, că aia e, nu funcționează, nu putem face nimic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş