Treceți la conținutul principal

Lumea în care trăim

Dincolo de zbaterile personale ale fiecăruia dintre noi, care ne ocupă tot timpul, se petrec lucruri de care habar nu avem, dar care ne pot influența dramatic (în mod rău sau bun) viața.

Bunăoară corupția, draga de ea. Cum-necum cu voia sau fără, fiecare am avut de-a face într-un fel sau altul cu ea. Pornind de la un banal copiat, sau o șpăguță, o atenție, o măslină ca să meargă osiile aparatului de stat mai ușor (la o administrație financiară, la un doctor sau asistentă, un cadou învățătoarei, mărunțișuri...) Ne-am obișnuit cu ea. E un rău știut, cu care ni se pare firesc să conviețuim. Ne lamentăm, ne plângem și... ne conformăm. Sigur, sunt și excepții, dar, vorba aceea, ești excepție până îți ajunge cuțitul la os, atunci te mai gândești, ori faci scandal monstru (cu riscurile aferente), ori strângi din dinți și... faci o excepție. Doar de data asta, că ești în corzi.

Dar dincolo de asta, adunată și cumulată și coroborată cu inconștiența și nepăsarea, corupția, când cumulul ăsta depășește orice limită... poate deveni crimă. Nimeni nu e de vină, dar fiecare are partea sa de vină. Primul și cel mai recent exemplu este Colectiv. O șpagă la verificări și autorizații, o economie la nu știu ce, o gafă, un loc periculos, cu ieșirea incredibil de proastă... un mare ghinion... și gata tragedia. Și parcă nu era destul, după, pentru că obiectivul presei era pe răniții și muribunzii din tragedie, a explodat bomba corupției în spitale și a substanțelor dezinfectante egale cu apă de ploaie, a infecțiilor de spital mortale.
S-a făcut vâlvă, s-au întâmplat lucruri, dar nimic nu s-a schimbat. A fost un mic face-lifting de imagine, dar corupția a rămas la locul ei și face același lucru. și la protecția contra incendiilor, și la spitale. Banul să trăiască!

Acum am găsit pe biziday un reportaj (dintr-o serie, de care evident că nu știam) care trage un mare semnal de alarmă legat de autostrada Sibiu-Orăștie. E cutremurător! Și da, există clar un mare pericol. Și puțini știu de el, și autoritățile le zic că bateți câmpii, totul e în regulă, dormiți liniștiți. Asta până la momentul Z, când se va fi întâmplat vreo tragedie, Doamne ferește! Când vor ieși la iveală incompetențe, inconștiențe, corupție și alte minunății. Citiți și.. dacă puteți, evitați porțiunea ăn cauză - la Aciliu, la traversarea dealului Bucium. Just in case. Că nu se știe când o s-o ia masiv la vale.

Și din gama despre Corupție, am mai găsit un articol interesant, care pune punctul pe un i explicând de ce corupție, de ce ne bălăcim atât de până în gât în mocirla asta oriental-șpăgărească-coruptă și nu mai ieșim din ea. Mi se pare chiar o explicație pertinentă. Probabil nu e adevărul absolut, cum nicio teorie nu e, dar aruncă o lumină puternică asupra subiectului.

Suntem, există, trăim într-o lume, într-un context, într-o epocă, tributari unor scheme și cutume, unor modele de gândire, unor comportamente de grup și individuale. Probabil nu e o lume mai coruptă ca mai demult, poate doar altfel (să ne gândim bunăoară la feudalism, la fanarioți, la boieri...) nedreptăți au fost mereu, aceleași sau altele... Ce s-a păstrat, pare-mi-se, e atitudinea supusă a omului în fața nedreptăților și a opresiunii. Capul plecat sabia nu-l taie. Și așa opresiunea, nedreptatea, triumfă mereu, de secole... Cei puțini îi conduc pe cei mulți după voia lor, și sungura speranță a celor mulți e ca cei puțini să fie oameni buni, cu viziune, care să urmărească nu doar binele propriu, ci și binele general. Ghinion!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş