Treceți la conținutul principal

1 Decembrie și Irina Sârbu

Cum am fost sucită și nehotărâtă ce puii mei să fac de 1 Decembrie, am ratat toate excursiile posibile și am rămas în București. Ceea ce nici nu e rău, m-am mai odihnit și eu pe săturate. Sperasem ca gașca noastră să se urnească cât să mai mergem pe-un munte, ceva... dar nu s-a întâmplat nimic.
Cu fetele dansatoarele vorbiserăm să mergem seara, de la 9, la concertul Irina Sârbu de la Godot.
Pe 30, care fusese tot zi liberă, dormisem până târziu, ne moșcăiserăm prin casă fără a face mare lucru și reușisem o plimbărică de seară dârdâită, căci era cam frig iar eu mă simțeam cam răcită și mă sufla vântul prin căciulă... Mă durea și genunchiul ca rezultat al drumeției la Mălăiești combinat cu naiba știe ce l-a apucat în ultima lună, tot soiul de dureri și înțepeneli. Așa că visul meu de a ieși la alergare în dimineața de 1 decembrie și la final să merg să casc gura la defilare a picat cu succes. Mă gândisem că poate merg la defilare oricum. Dar pe la 10 când m-am trezit mă simțeam nașpa și mă durea capul și n-aveam chef să mă trezesc și să ies în frig. Așa că am mai tras un puiuț de somn până pe la 11 și un pic.
Am văzut soarele și m-am ofticat, că aș fi vrut să fi fost deja ieșită și amplasată strategic pe la Arcul de Triumf, dar deh, aia era. Ce-i drept, parada începuse cu o oră întârziere, dar până mă mișcam eu se termina. Așa că am lăsat-o baltă, dar am rămas cu regretul. apoi am văzut că parte din gașca noastră, aripa Conu-Mimi-Vera-Cătă au fost la paradă (dar nu spuseseră pe grup nimic, mucles, să vadă doar ei parada!). M-au ofticat și ăștia. Apoi iar am frecat menta de-am ieșit din casă abia pe la ora 4. Ne-am plimbat tot așa, traseu scurt, am apucat să mănânc și apoi deja țuști ca să ajung la ora 8 la Godot.
Când am ieșit din metrou la Universitate, o mare de oameni. Abia am reușit să ies din metrou, cu greu am urcat scările spre ieșire, iar afară strada tot full de lume. Veniseră probabil să se benocleze la aprinderea luminilor.
Am ajuns la Godot, și m-am întâlnit chiar la intrare cu Cris și Rali. Maria venea ci mașina și era blocată în trafic. Așa că vreme de vreo oră, până să înceapă concertul, am stat la taclale, am băut vin (eu și Cris am optat pentru Floarea Soarelui rose, o alegere excelentă) iar Rali bere. A ajuns și Maria la fără un sfert povestind aventuri din trafic.
A început și concertul. Drăguț, nu extraordinar, căutasem și pe net înainte să văd cum cântă Irina Sârbu și mă edificasem. O voce plăcută, nu excepțională. Nouă în mare ne-a plăcut, dar Ralița a fost absolut nemulțumită și de voce, și de mișcarea scenică, și de replici, și de repertoriu. Mie repertoriul mi-a plăcut. Cu vocea am prins și eu niște note mai nereușite, le-am remarcat. Comparativ cu Maria Răducanu (feblețea lui Radu Slo), care să zicem că ar cânta și ea acest tip de repertoriu, e mult mai slabă. Adică cu siguranță se poate și mai bine, dar și mai rău. Personal nu îmi pare rău că am fost. Dar la un alt concert Irina Sârbu nu mai merg.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş