Treceți la conținutul principal

Preumblări de toamnă prin ploaie în București

Au fost primele zile reci și ploioase de toamna asta. Când a plouat continuu rece și antipatic nu m-a îmbiat ideea preumblării. Dar când ploile ba cerneau, ba stăteau m-a apucat așa un dor de ducă... Și gândit și făcut. Adică am ieșit de la muncă, am văzut că vremea e oarecum acceptabilă și mi-am zis ia hai să o iau pe jos până la Romană. Și am luat-o frumușel pe străduțe. Cer plumburiu amenințător dar nu foarte, frunze galbene căzute pe trotuarul umed, miros de toamnă. M-a îmbiat la mers mai departe. Prin Căderea Bastiliei am ajuns la Iancu de Hunedoara și de acolo pe Roma. Am văzut cu ochii mei că într-adevăr Administrația Finanțelor sector 1 nu mai era acolo - citisem că cică pentru consolidare. Aș! nu era nicio urmă de lucrări începute. Doar o clădire goală și neumblată. Am trecut apoi pe Londra, apoi... pe alte străduțe așa, la ia să vedem ce-i pe-aici, nu mai știu exact care-or fi fost ba la stânga, ba la dreapta etc, cert e ca la un moment dat am simțit că revin în lumea cunoscută când am văzut ICR-ul.
Și tot așa bălăurind încolo-încoace am ajuns și la Herăstrău... să-l ocolesc sau să îl traversez așa, în faptul serii?! Ia să-l traversez. Pe când se aprindeau felinarele eu treceam frumușel prin Herăstrău, sub o oarecare bură măruntă și neimportantă de ploaie. A, și era 19:30 când am ajuns, și marți pe deasupra pentru că se adunau la statuia lui de Gaulle cei de la 321 sport. Mereu m-am ofticat că nu reușesc să ajung și eu să alerg cu ei, că n-am timp să ajung acasă, să mă schimb și să ajung în timp util. Ajung cel devreme la 20, dacă scap la timp de la job.
Deci i-am privit cu jind dar am zis, ei, lasă, că și-așa am călcâiul defect și mai bine alerg mai ușurel și mai răruț până oi rezolva cumva acest călcâi al lui Ahile.
Am traversat parcul, am ieșit pe malul lacului și tot pe mal pe mal pe mal până spre 41. O mică concesie, am luat 41 fix 2 stații până la Cașin apoi perpedes până acasă.
Acum în amintirea mea cele 2 zile în care am trecut pe jos prin Herăstrău, fiind și în aceeași săptămână se cam amestecă. Știu că într-una ploua, în alta nu și era doar cerul întunecat, că o dată de pe la strada Londra am luat-o pe alt set de străduțe decât a doua oară, și că a doua oară am luat-o prin Herăstrău pe aleea skaterilor și pe la grădina Japoneză ca să ies la Arcul de Triumf-Cașin pe jos, fără amestecul tramvaiului. Și că o dată era marți iar altă dată... nu știu, poate vineri, poate joi...
Și ca să mă laud, duminica trecută (nu asta de 2 octombrie, anterioara) îmi fixasem eu așa, de-a naibii să alerg musai, fie ce-o fi, ploaie, ger, vânt, ninsoare. Și a fost să fie ploaie, dar din fericire mai slăbuță și pe zone. În turul meu în jurul lacului m-a plouat în câteva rânduri, dar erau locuri unde nici nu picura. Cum îmi era foarte cald, picaturile de ploaie se uscau destul de repede pe tricoul de merino wool. Și pot chiar să zic că, atâta vreme cât nu plouă torențial, ci doar picură, e chiar plăcut să alergi în jurul lacului pe vreme ploioasă. Și nici nu eram singura, mai alergau destui - nu știu dacă se antrenau pentru Maratonul Raiffeisen sau erau ca și mine, niște unii care așa își făcuseră programul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş