Treceți la conținutul principal

Văduva veselă și vulgară

Impresii la cald. Astă seară am fost la spectacolul „Văduva veselă“ de la Opera Națională București. Am luat bilete că m-au întrebat fetele dacă vreau, am văzut că nu aveam nicio excursie atunci și am zis că vreau și eu. Acum vreo două săptămâni îi zic maică-mi că mă duc la operă la Văduva veselă. Maică-mea: la aia a lui Andrei Șerban? Io, care habar n-aveam că nu mă uitasem, dau din colț în colț. Maică-mea văzuse reclama pe TVR 1, eu, cum am ajuns mereu târziu, nu văzusem. Am verificat, da, era mega nebunie că regia că cultură etc. Am avut oarece rețineri, văzusem Omul cel bun din Sechuan, care mi se păruse acceptabil, dar îmi dăduse o idee despre modul în care AS abordează textele clasice.
Apoi am mai avut un semnal de alarmă, o colegă de călătorii a dat check in la văduva veselă cu 1-2 zile înainte, am comentat că merg și eu, iar ea a răspuns „ sper să îți placă msi mult decât mie“.
Și iată-mă în balcon, spectacolul începe semnificativ, cu un sunet de tras apa la wc. E un mare amestec de de toate, de la operetă la music hall, la glume tip grupul vouă, la vodevil, la orice. Pare o înlănțuire de scene, poante, faze puse cu furca una lângă alta. Vrea să șocheze prin multe chestii, dintre care menționez doar scenele cu prosoape de baie și cântările în slipi de baie. Coregrafiile dubioase și cam obscenuțe cu palme peste cur și mișcări lascive... Doar vocile de operetă sunt de menționat ca aspecte bune. În rest nu mi-a plăcut mai nimic - nici mesajul, nici decorurile, nici costumele, nici regia, nici realizarea artistică. Desigur, se poate să fiu eu prea troglodită...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş