Treceți la conținutul principal

Crâmpeie caniculare

Soare tropical. Cer topit, încins, gălbui-bejuliu-rozaliu. Aer parcă ușor coagulat, cețos, tulbure.
Pe umerii arși de soarele Făgărașului rochia s-a încins prima și parcă zgârie, arde (s-a încins înaintea corpului) - așa e la ieșirea din aerul condiționat în plină amiază fierbinte.
Vine tramvaiul. Merge încet, abia se târâie.
Între stațiile Batiștei și Maria Rosetti văd o firmă de cârciumă. Neagră, scris cu alb „La trei bețivi”. Pe poarta deschisă se vede curticica minusculă cu fix trei mese - mai multe nu încăpeau. Super firmă!
Imediat după intersecția Ștefan cel Mare cu Lizeanu, pe Lizeanu, la casele dărăpănate, un grup de trei puradei - 2 fetițe și 1 băiat. 40 de grade afară, stăteau în plin soare, băiețașul în pielea goală, dar țanțoș în cizmele albastre de cauciuc lungi până la genunchi.
Aer fierbinte, nemișcat, greu de respirat.
În autobuz, pe la piața Dorobanți urcă un nene solid, în cămașă galbenă. Strigă pe geam spre terasele de Dorobanți „Vive la France” apoi se foiește și se așază. Pe traseu a mai mormăit câte ceva și tot bea dintr-o sticluță aparent de Cola. Coboară la Cașin și abia atunci îmi dau seama că-l mai văzusem frecvent pe-acolo, stând pur și simplu până târziu și fumând în zona stațiilor de autobuz/tramvai.
La Domenii din nou așteptare în stație. Cerul tot ca o tigaie încinsă, poleia aerul în culori calde. Când traversam strada spre casă culorile cerului, lumina, îmi aduceau puțin a scenele din filmele cu Mexic sau cu sahara, doar că acum aici aerul era mai prăfos, mai tulbure.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş