Treceți la conținutul principal

Pe bune

Mă enervează review-urile elogioase false. Da, înțeleg, blogger-ii scot bani din asta, nu dă bine să zică și partea nașpa a produsului/serviciului căruia-i fac review, că nu le mai dă nimeni nici apă la moară, nici produse, nici banuți, eventual.
Dar să lămuresc de ce arunc acum cu vorbe grele în review-urile plătite într-un fel sau altul.
De vreun an citisem niște review-uri excelente pe Diva în bocanci, parcă, la S-Karp Feline. M-am bucurat enorm că există și o firmă românească care face bocanci de munte și ghete de alergare montană de calitate. Și am gândit ca tot românul, ia să văd și cât costă. Am intrat pe site-ul producătorului - frumoși, frumoși, dar scumpi. La fel de scumpi ca salomonii și alții. Îmi zic lasă, nu-i musai acu, mai vedem altădată. Între timp, lupta de guerillă pentru imagine a celor de la S-Karp dădea roade, pe grupurile de alergare începea să se vorbească despre ei, Restivan le-a făcut și el un video review în engleză, toată lumea avea numai lucruri bune de spus. Și în martie mă decid să fac marele pas financiar și să cumpăr o pereche de Feline. Las și un comment că nu sunt sigură de mărime, dacă să iau 38 sau 39, pentru că în review-uri se spunea că nu e cazul să îți iei mai mari pentru că au calapodul și talpa mai mari. Am fost plăcut surprinsă că foarte repede, în câteva ore m-a și sunat o fată de la ei, m-a lămurit că așa e, calapodul e mai mare și un 38 îmi va fi tocmai bun. Bifasem culoarea albastru că pe site portocaliul apărea ca epuizat, dar fata s-a uitat în depozit și mi-a găsit portocaliul 38, am fost super fericită. Și au mai și ajuns foarte repede. Aici nota 10 cu felicitări la relații cu clienții și livrare. A doua zi după ce făcusem comanda văd o postare la ei pe fb cu anunt de reducere 20% cred pentru doamne si domnisoare intre 1 si 8 martie (adică exact perioada în care făcusem eu comanda), dar nu văzusem anunțul înainte... Oricum, cert e că le-am scris pe fb dar comentul mi-a fost șters. Iar când am primit coletul, era la preț neredus (normal, de vreme ce nici pe factura online nu apăruse). Aici pun un minus pentru netransmiterea ofertei în curs celor direct implicați - adică sunt sigură că domnișoara care mă sunase și m-a ajutat operativ nu era la curent cu ce postaseră cei de la comunicare de la ei pe Fb. Sigur aici e un hop, o gâlmă în comunicarea internă.

Bun, deci am devenit fericita posesoare a unei frumoase perechi de Feline nr 38 portocalii. Măsura e cum s-a spus, perfectă, minunată chiar și pentru piciorul meu lat și cu platfus. I-am făcut o mică probă la următoarea alergare de seară - un tur complet de Herăstrău. M-am simțit bine, totul e minunat. Eu i-am luat în speranța că voi participa la un trail run, dar până acum nu mi-a ieșit, am fost de fiecare dată plecată când au fost primprejurul Bucureștiului, iar la alea mai departe de București cu n-am mașină nici 100 de prieteni cu mașină și alergători... n-am ajuns.
Drept care m-am hotărât să îi iau în drumeții montane mai ușurele și de nivel mediu. Concret, i-am purtat la o urcare din Greci pe Țuțuiatu (munții Dobrogei), apoi în Cozia urcare din Călimănești la cabana Cozia + coborâre și încă o dată în Dobrogea, pe culmea Pricopanului.

Și ce-mi văzură ochii vinerea trecută, când i-am încălțat pentru un banal cros prin IOR? În dreptul degetului mare, acolo unde mesh-ul intră sub partea ce cauciuc neagră, partea de mesh colorat s-a... rupt! Adică găurelele pentru aerisire au fuzionat câte 3-4 și au creat o breșă. Nu vă imaginați că îmi iese degetul pe-acolo, nu, că mai există un material negru dedesubtul mesh-ului colorat... dar totuși! La 4 purtări, și nici măcar la o alergare de trail de j-de kilometri să facă așa ceva! Și la acest preț! (290 lei!). Am niște ieftinături de alergare din Lidl, alergați de 3 ori pe săptămână a câte 6-8 km odată timp de vreo 2 ani și care n-au făcut așa! Ălora li s-au tocit striațiile de pe talpă, dar mesh-ul e ok, intact! Deci minus pentru mesh.

Și o constatare după crosul din IOR (Bucharest after9Cross), cu urcarea a două pante și respectiv două coborâri... La coborâre picioarele îmi veneau în vârf și era un chin să alerg în coborâre cu degetele chircite și chinuite. La a doua tură i-am legat mai strâns, ca pentru coborâre, dar degeaba, la fel. Așa că zău nu știu cum spun oamenii că aleargă la trail cu feline d-ăștia și n-au unghii negre sau plângeri! Eu una nu i-aș mai lua vreodată la alergare cu coborâri! Oi fi eu zuză și puii mei, dar parcă totuși ceva e în neregulă. Să fi început oamenii, în stil românesc, să scadă calitatea pe măsură ce au crescut producția?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş