Treceți la conținutul principal

Dubii

Șubi-dubi-du... Deseori am dubii despre ce puii mei să fac mai departe. Să merg înainte, să mă opresc o vreme, s-o iau în altă direcție? Un pas înainte și doi înapoi, doi pași înainte, unul înapoi, tot pe loc pe loc pe loc... Când începi să te întrebi „încotro merg?” e clar că e ceva ce nu-ți prea convine, doar că nici nu te jenează prea tare. Când ți-e nașpa, măcar ți-e foarte clar că trebuie s-o iei din loc, oriunde, oricum, numai să pleci. Dar când doar te-ai căra dar nu știi încotro... Atunci e atunci!
Am două chestii importante de decis și apoi de dat șuturi în propriu-mi fund ca să și acționez ca să mă apropii de calea cea „bună”. De fapt, ambele decizii sunt 99% luate, și sunt la punctul în care chiar trebuie să încep să fac lucruri, nu să bat apa-n piuă. Hai să zicem că la aia cu ce vreau cu adevărat să fac în viitor mi-am răspuns ba chiar am făcut un prim pas prin a reîncepe să scriu despre orice-mi tună prin gând, despre locurile pe unde-am fost etc. Dar până departe mult mai este... Cu cealaltă chestie n-am făcut absolut nimic, sub pretextul că n-am timp - de fapt mi-e târșă.
Ca perspectivă mai îndepărtată, cu cât scrutez orizontul, cu atât văd doar nori negri și nimic îmbucurător pentru bătrânețe. Așa că de veselă nu-s prea veselă, da nici tristă, că, la naiba, oricum nu controlăm nimic, doar ne iluzionăm, iar faptul că eu mă uit în depărtare e doar chestiune de moment, că doar toți suntem obișnuiți să tragem la jug cu nasu-n pământ, gândind de pe azi pe mâine, cu unele planuri de vacanțe (în cel mai bun caz) cu bătaie de vreun an înainte. Și e firesc, având în vedere că trăim în vremuri tulburi, instabile, în care nu prea poți avea mare siguranță că ce planuri de siguranță pentru peste x ani ți-ai făcut la vremea aia chiar vor mai valora măcar cât o ceapă degerată. Și chiar mă gândeam că la așa siguranță de viață, cel mai bine e să ai psihologie de țigan (și nu folosesc acest cuvânt cu sens negativ) - să te descurci, să faci învârteli, să speculezi tot ce poți și să respecți regulile doar atât cât să nu te ia autoritățile la ochi. Nu degeaba au supraviețuit așa cum sunt, neintegrați. Pentru că de fapt ei știu mai bine, de secole, că nimeni nu le vrea binele și trebuie să-și vadă de-ale lor, că toate trăncănelile cu drepturile și obligațiile sunt gargară de luat ochii, realitatea fiind că orice stăpânire va încerca să ia 7 piei de pe tine, diferit fiind doar modul în care o face, precum și textele pe care le fâlfâie.
Mda, cam astea sunt unele dintre gândurile pe care le macin zilele astea la moară...
A fost o săptămână care a început tumultuos, o ditamai campania de trimis buluc într-o zi-două, au fost două zile de coșmar... dar din fericire boom-ul s-a dus iar acum am reintrat în ritmul obișnuit.
Pe weekend sunt o grămadă de chestii interesante de văzut și de făcut, singura problemă e timpul disponibil, atât... Am găsit de ceva vreme un site care chiar adună o grămadă de evenimente și e bine că le poți găsi pe toate într-un singur loc: 100delocuri.ro. Și mai e unul, dar încă nu mi-a intrat în reflex să îl folosesc: umblat.ro. Ăsta al doilea are mai multe orașe în baza de date. Trebuie doar să filtrezi pentru ce localitate vrei să vezi evenimentele și gataa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş