Treceți la conținutul principal

De weekend - Cisnădioara, Măgura Cisnădiei, Sâmbăta de Sus, Șinca Veche și Racoș (2)

A doua zi dimineața am mâncat micul dejun la pensiune, ca bufet suedez, și cum toate erau prea bune, am cam băgat în noi. Apoi, ca să digerăm mai bine, am purces spre mănăstrirea Sâmbăta - care era foarte aproape. Acolo era plin de lume dar majoritari erau soldați - am văzut o sumedenie de transportoare parcate.




Pe la 11 am pornit spre Șinca Veche Acolo frumos, totul înverzit... grota era cum o știam, la fel de spectaculoasă. Am urcat toate treptele pe toate părțile din jurul grotei, am descoperit furnici gigant, cărăbuși diverși...






De la Șinca ne-am dus spre un restaurant din zona Racoș, unde, de frica așteptatului, am comandat dinainte care ce meniu voia. Și au fost fantasctic de prompți - cum am ajuns și ne-am așezat la masă au și început să vină supele. A fost chiar un record timpul în care am terminat cu masa.
Apoi ne-am îndreptat spre Racoș. Ne-am dat jos din microbuz. Cum nu era cine știe ce semnalizat pe unde să o iei, Andrei a căutat un localnic, dar pe moment era cam pustiu. Din fericire erau niște neni care scoteau o căruță din curte, ne-au zis să o luă în sus pe deal și să urmăm drumul. Din vârful pantei urma să vedem și zona interesantă. Așa a fost. De acolo am văzut un țugui mare și pietros ieșind din sol, Cum atmosfera era cam a ploaie, ne-am luat și care ce-avea de ploaie.
Am urcat ce am urcat pe colinele verzi, pe lângă o turmă de oi vesele din rasa celor cu fețe negre. Am ajuns la un panou indicator la intrarea în perimetrul fostului vulcan și ne-am documentat ce și cum. Am intrat și ne-am trezit într-o altă lume, un peisaj cam de pe Marte.
A pornit și ploaia, la început ușurică, apoi chiar zdravănă. Asta ne-a cam grăbit, am scurtat sesiunile foto. A rămas să ieșim din craterul cu domul vulcanic din mijloc și să căutăm lacul de smarald. Am ieșit, am dat un oarecare ocol pe lângă antene... apoi am ieșit la marginea craterului, ca să vedem de sus. Frumusețea priveliștii, așa stranie, era copleșitoare. N-am să pun pozele mele proaste cu telefonul, aștept să pună alții, dintre cei cu aparate foto mișto și să preiau de la ei o poză care să fie cât mai aproape de realitate. Contrastul dintre roșul vulcanic și verdele copacilor crescuți în crater... Domul roșiatic și impunător...
Am găsit în scurt timp și lacul,  într-o fostă carieră. Contrast feeric între roca roșiatic-negricioasă și verdele lacului. Orăcăit de broaște. S-a oprit și ploaia și a dat o geană de soare. Am făcut poze și ne-am îndreptat spre sat, ca să încercăm să vizităm castelul Sukosd-Bethlen.
Am avut noroc, l-am vizitat și ne-a plăcut mult, ne-a povestit destule lucruri interesante și doamna care ne-a îndrumat prin castel.
Și ne gândeam - uite o localitate mică, dar care are o grămadă de chestii interesante și de vizitat așa dintr-un foc.. dar nu prea promovată, doar să afli de la alții, de pe bloguri de călătorii ca să știi că, dacă ai drum prin zonă, poți vizita și vulcanul, și lacul, și coloanele de bazalt. și castelul...


A fost ultimul obiectiv pe ordinea de zi, de-aici am mers spre Brașov și apoi pe Valea Prahovei către București.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş