Treceți la conținutul principal

Schimbări de planuri

Știu că am un disconfort semnificativ când, din varii motive, chestii care erau stabilite să fie la un moment dat, se schimbă, lucrurile ori o iau razna, se întâmplă ceva, ori x sau y sau și x și y și z de răzgândesc și din cauza asta ție ți se strică planurile. Nu-s așa de super-cali-fragilistic de flexibilă încât să mi de fâlfâie de toate schimbările și să fac piruete din mers.
Ei, iar săptămâna asta așa a început. După minunata drumeție de sâmbătă, duminică am zis hai mamă să ne plimbăm. Numai că nu mai era vremea atât de plăcută, era mai răcoare și bătea vântul, ne-a cam suflat, mai ales pe maică-mea, care, la sfatul meu, nu se mai încotoșmănase cum face ea de regulă. Ei, ne-am plimbat prin Herăstrău, la întoarcere am trecut prin Lidl să luăm niște scoici să le gătim la cină... La ieșirea din metrou către casă, pe cei câțiva metri până la bloc, a început să dârdâie. Ajunsă acasă, și-a dat seama că avea frisoane, în fine, era și îmbufnată... i-am încălzit apă să facă o baie fierbinte la picioare să se încălzească... Avea și temperatură, desigur. În concluzie, a zăcut toată seara ca o cârpă, că avea simptome și de răceală, și de criză biliară. În cele din urmă i-a mai scăzut puțin temperatura și-am îndrăznit să mă culc și eu. Evident, cu toată pățania asta, toate planurile mele de duminică seara și luni s-au dus - și curățenie, și recuperare de somn, și pregătiri pentru spinning. Oricum, partea bună e că apoi, luni a început să își mai revină, marți a fost destul de ok, doar că a rămas cu o stare de sfârșeală care-o apucă foarte repede - iese afară, merge puțin pe jos și hop! e obosită frântă. Mai nasol e că azi iar nu s-a simțit prea bine, iar criză de bilă... e cam nasol cu chestiile astea mult prea dese. Cumnecum, ți dusă pe sus tot trebuie s-o duc la doctor s-o consulte să vadă ce-i cu chestiile astea...
Altă schimbare a schimbării, asta neimportantă, dar tot ușor enervantă... Mitzi, de ziua ei, propusese să facem un re-party de astă dată la ea, un clătita-party. A dat mail, ne-a anunțat, lumea a răspuns cu întârziere, și câțiva au zis ca nu pot vineri, ci mai degrabă sâmbătă, alții puteau vineri dar nu sâmbătă... așa că pentru împăcarea tuturor, Mitzi a mutat vinerea cealaltă adunarea. Numai că atunci nu pot eu, fir-ar să fie!
Și încă una... Răzvan anunțase că face nuntă, am confirmat că vin... dau să îmi notez în agenda telefonului... și... oroare! descoper că în mai fix în acea zi cu nunta, e concertul Postmodern Jukebok, la care ne-am luat bilete toată gașca de dansatoare. Muma ei de viață, toată luna mai e liberă, da astea două evenimente era musai să se suprapună! O să văd ce naiba fac, că vreau să merg la amândouă, dar o să fiu într-o alergătură maximă în ziua aia...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş