Din seria plimbărilor pe te miri unde, de o vreme, tot prin FB, prin prietenii umblăreți din Terra, pusesem ochii pe niște evenimente organizate de Fundația Snagov. Sunau tare bine. În esență, de vizitat pădurea Snagov, dar nu așa singur de capul tău, ci cu îndrumarea custodelui asociației, care să îți povestească ce și cum, de ce și în ce fel. Și pe pagina lor de facebook am văzut niște super poze cu insecte, păsări, animale, flori din zonă, așa că îmi propusese să ajung la un moment dat. Inițial sperasem că o să ajung pe-acolo de 1 martie. Habar nu mai am ce-o fi fost, cert e că n-am ajuns. Pe urmă a fost Barcelona, pe urmă a fost weekendul ploios și gripat, și iată, îi venise ceasul.
Sigur, tot n-au fost condițiile meteo ireproșabile, dar n-a plouat, a fost ceva soare, a fost absolut rezonabil. Păcat că a fost rece și spre final s-a întețit și vântul de-am degerat așteptând microbuzul spre București.
Odată hotărârea luată, am vorbit și cu Nicoleta, fosta mea colegă de la Capital și am pus țara la cale. Sâmbătă la ora 9:30, la capătul lui 41 de la Piața Presei, unde e capătul liniilor de microbuz. Am nimerit repede microbuzul, care a și plecat, chiar mai repede decât ne așteptam. Plin, iar pe parcurs s-a tot umplut, unii urcau, alții coborau, o veselie. Nu știu de ce aveam eu impresia falsă că Snagov e destul de aproape de București.
Hehee, nu chiar! Am trecut de aeroport, de Therme, în fine, la un moment dat am luat-o pe un drum la dreapta. Am trecut prin Ghermănești și în fine am ajuns și la Snagov.
Am găsit destul de repede căsuța cu stuf a asociației (nr. 78). În curte, mai departe, niște oameni. L-am recunoscut din pozele de dățile trecute pe dl. Turmac, custodele asociației. Ne-a primit cu drag, cu ceai, cafea și mere pentru doritori. Până la 11 ne-am învârtit prin curte, am făcut poze, ne-am prezentat, dl. Turmac ne-a povestit despre toate chestiile din curte, legate de activitățile asociației: ateliere de olărit, de împletit păpușele și obiecte din frunze de porumb, tablouri din semințe, adunare de insecte, adunare de plante pentru un viitor ierbar, un bazin cu pești, modalități de cultivare a plantelor folosind materiale reciclabine (gen ghivece din pet-uri), elemente de culturi hidroponice, activități de recreere activă - tururi cu bicicletele prin Snagov, cu caiacele, și câte și mai câte, toate interesante.
Când ne-am adunat, pornirăm spre pădure. Pe parcurs nu s-au alăturat două familii cu mulți copii care fuseseră și săptămâna trecută. A fost tare frumos - aer curat, pădure, mii de toporași și brebenei precum și alte floricele, albe, galbene... toate răsărite de sub stratul de frunze. Vietăți nu erau multe, pentru că era frig. Am văzut câteva ciupercuțe, câțiva gândăcei roșii pe care-i știu drept vaca-domnului, păienjeni mici... niște carcase uscate de cicade... Dl. Turmac ne-a găsit o șopârliță într-o zonă mlăștinoasă, apoi am mai găsit niște broscuțe și un triton. Și niște gândaci mai mari, albaștri sau negri. Cântece de păsări, dar nu foarte multe... Pot spune că nu m-am plictisit nicio clipă, nici n-am simțit când a trecut timpul. A, și interesantă și zona cu copaci trăsniți, și cum ne-a arătat cum se vindecă copacii atinși de trăsnet...
Foarte mișto îmi pare și ideea asociației de a se ajuta cu voluntarii la modul dacă vii și ne ajuți, poți să și înveți ceva, și în plus să folosești gratis bicicletele asociației sau caiacele, îmbinând astfel utilul cu plăcutul... apoi cu întins un grătar, ca oamenii, după muncă... câmpenesc și drăguț. Chiar merită și să fie promovați, și să le meargă bine.
Sigur, tot n-au fost condițiile meteo ireproșabile, dar n-a plouat, a fost ceva soare, a fost absolut rezonabil. Păcat că a fost rece și spre final s-a întețit și vântul de-am degerat așteptând microbuzul spre București.
Odată hotărârea luată, am vorbit și cu Nicoleta, fosta mea colegă de la Capital și am pus țara la cale. Sâmbătă la ora 9:30, la capătul lui 41 de la Piața Presei, unde e capătul liniilor de microbuz. Am nimerit repede microbuzul, care a și plecat, chiar mai repede decât ne așteptam. Plin, iar pe parcurs s-a tot umplut, unii urcau, alții coborau, o veselie. Nu știu de ce aveam eu impresia falsă că Snagov e destul de aproape de București.
Hehee, nu chiar! Am trecut de aeroport, de Therme, în fine, la un moment dat am luat-o pe un drum la dreapta. Am trecut prin Ghermănești și în fine am ajuns și la Snagov.
Am găsit destul de repede căsuța cu stuf a asociației (nr. 78). În curte, mai departe, niște oameni. L-am recunoscut din pozele de dățile trecute pe dl. Turmac, custodele asociației. Ne-a primit cu drag, cu ceai, cafea și mere pentru doritori. Până la 11 ne-am învârtit prin curte, am făcut poze, ne-am prezentat, dl. Turmac ne-a povestit despre toate chestiile din curte, legate de activitățile asociației: ateliere de olărit, de împletit păpușele și obiecte din frunze de porumb, tablouri din semințe, adunare de insecte, adunare de plante pentru un viitor ierbar, un bazin cu pești, modalități de cultivare a plantelor folosind materiale reciclabine (gen ghivece din pet-uri), elemente de culturi hidroponice, activități de recreere activă - tururi cu bicicletele prin Snagov, cu caiacele, și câte și mai câte, toate interesante.
Când ne-am adunat, pornirăm spre pădure. Pe parcurs nu s-au alăturat două familii cu mulți copii care fuseseră și săptămâna trecută. A fost tare frumos - aer curat, pădure, mii de toporași și brebenei precum și alte floricele, albe, galbene... toate răsărite de sub stratul de frunze. Vietăți nu erau multe, pentru că era frig. Am văzut câteva ciupercuțe, câțiva gândăcei roșii pe care-i știu drept vaca-domnului, păienjeni mici... niște carcase uscate de cicade... Dl. Turmac ne-a găsit o șopârliță într-o zonă mlăștinoasă, apoi am mai găsit niște broscuțe și un triton. Și niște gândaci mai mari, albaștri sau negri. Cântece de păsări, dar nu foarte multe... Pot spune că nu m-am plictisit nicio clipă, nici n-am simțit când a trecut timpul. A, și interesantă și zona cu copaci trăsniți, și cum ne-a arătat cum se vindecă copacii atinși de trăsnet...
Foarte mișto îmi pare și ideea asociației de a se ajuta cu voluntarii la modul dacă vii și ne ajuți, poți să și înveți ceva, și în plus să folosești gratis bicicletele asociației sau caiacele, îmbinând astfel utilul cu plăcutul... apoi cu întins un grătar, ca oamenii, după muncă... câmpenesc și drăguț. Chiar merită și să fie promovați, și să le meargă bine.
Comentarii