Treceți la conținutul principal

La pădurea Snagov

Din seria plimbărilor pe te miri unde, de o vreme, tot prin FB, prin prietenii umblăreți din Terra, pusesem ochii pe niște evenimente organizate de Fundația Snagov. Sunau tare bine. În esență, de vizitat pădurea Snagov, dar nu așa singur de capul tău, ci cu îndrumarea custodelui asociației, care să îți povestească ce și cum, de ce și în ce fel. Și pe pagina lor de facebook am văzut niște super poze cu insecte, păsări, animale, flori din zonă, așa că îmi propusese să ajung la un moment dat. Inițial sperasem că o să ajung pe-acolo de 1 martie. Habar nu mai am ce-o fi fost, cert e că n-am ajuns. Pe urmă a fost Barcelona, pe urmă a fost weekendul ploios și gripat, și iată, îi venise ceasul.
Sigur, tot n-au fost condițiile meteo ireproșabile, dar n-a plouat, a fost ceva soare, a fost absolut rezonabil. Păcat că a fost rece și spre final s-a întețit și vântul de-am degerat așteptând microbuzul spre București.
Odată hotărârea luată, am vorbit și cu Nicoleta, fosta mea colegă de la Capital și am pus țara la cale. Sâmbătă la ora 9:30, la capătul lui 41 de la Piața Presei, unde e capătul liniilor de microbuz. Am nimerit repede microbuzul, care a și plecat, chiar mai repede decât ne așteptam. Plin, iar pe parcurs s-a tot umplut, unii urcau, alții coborau, o veselie. Nu știu de ce aveam eu impresia falsă că Snagov e destul de aproape de București.
Hehee, nu chiar! Am trecut de aeroport, de Therme, în fine, la un moment dat am luat-o pe un drum la dreapta. Am trecut prin Ghermănești și în fine am ajuns și la Snagov.
Am găsit destul de repede căsuța cu stuf a asociației (nr. 78). În curte, mai departe, niște oameni. L-am recunoscut din pozele de dățile trecute pe dl. Turmac, custodele asociației. Ne-a primit cu drag, cu ceai, cafea și mere pentru doritori. Până la 11 ne-am învârtit prin curte, am făcut poze, ne-am prezentat, dl. Turmac ne-a povestit despre toate chestiile din curte, legate de activitățile asociației: ateliere de olărit, de împletit păpușele și obiecte din frunze de porumb, tablouri din semințe, adunare de insecte, adunare de plante pentru un viitor ierbar, un bazin cu pești, modalități de cultivare a plantelor folosind materiale reciclabine (gen ghivece din pet-uri), elemente de culturi hidroponice, activități de recreere activă - tururi cu bicicletele prin Snagov, cu caiacele, și câte și mai câte, toate interesante.
Când ne-am adunat, pornirăm spre pădure. Pe parcurs nu s-au alăturat două familii cu mulți copii care fuseseră și săptămâna trecută. A fost tare frumos - aer curat, pădure, mii de toporași și brebenei precum și alte floricele, albe, galbene... toate răsărite de sub stratul de frunze. Vietăți nu erau multe, pentru că era frig. Am văzut câteva ciupercuțe, câțiva gândăcei roșii pe care-i știu drept vaca-domnului, păienjeni mici... niște carcase uscate de cicade... Dl. Turmac ne-a găsit o șopârliță într-o zonă mlăștinoasă, apoi am mai găsit niște broscuțe și un triton. Și niște gândaci mai mari, albaștri sau negri. Cântece de păsări, dar nu foarte multe... Pot spune că nu m-am plictisit nicio clipă, nici n-am simțit când a trecut timpul. A, și interesantă și zona cu copaci trăsniți, și cum ne-a arătat cum se vindecă copacii atinși de trăsnet...
Foarte mișto îmi pare și ideea asociației de a se ajuta cu voluntarii la modul dacă vii și ne ajuți, poți să și înveți ceva, și în plus să folosești gratis bicicletele asociației sau caiacele, îmbinând astfel utilul cu plăcutul... apoi cu întins un grătar, ca oamenii, după muncă... câmpenesc și drăguț. Chiar merită și să fie promovați, și să le meargă bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş