Treceți la conținutul principal

Barcelona (3)

Pentru duminică am făcut o selecție de muzee cu intrare gratuită duminica și ne-am străduit să alcătuim un traseu. Am mers întâi în zona nouă, la muzeul de design (museu del Disseny), unde am văzut și design publicitar, și de costum, și de obiect și arte decorative. Cum noi cele 4 gagici venim toate din domeniul ăsta, ni s-a părut interesant. Interesantă și modalitatea de prezentare, și clădirea, și întreaga zonă. Apropo de zonă, am observat că fiecare cartier din Barcelona pare un oraș diferit. Aici era o zonă modernă, dominată de turnul Agbar, gigantic și de o formă dubioasă, precum și de chestiile arhitecturale de metropolă - șoseaua, pasajul etc. Piața era cică Placa des Glories Catalanes, dar nu știu cum dar n-am prea reținut-o. Am folosit la maximum rețeaua de metrou în ziua asta. Pentru muzeul de design am coborât (după diverse trambalari de pe o linie pe alta) la Glories. A, și de la ultimul etaj al muzeului, la finalul expoziției de grafic design ne-a luminat un perete de sticlă ce dădea spre o terasă, de unde se vedea superb panormama zonei.

Apoi urcând din nou la Glories in metrou, am ajuns undeva destul de departe, spre capătul metroului la El Maresme/Forum, să vizităm muzeul de științe naturale. La ieșirea din metrou ne-a întâmpinat un cartier de blocuri ordonate, și cum ne îmboldea foamea am intrat într-o patiserie (apropo, e plin de patiserii și cafenele în Barcelona!) unde am șovăit îndelung ce să alegem, ce să alege... până la urmă am profitat de o ofertă dulce, de-am halit câte trei croissante la un preț infim - dar ni s-a acrit de-atâta dulce, zău. Am stins dulcele cu o cafea și gata, pornirăm spre muzeu. La capătul străzii spre muzeu ne-a întâmpinat, tăindu-ne răsuflarea, un cartier foarte nou, cu clădiri futuriste.
Primul lucru care ne-a uimit a fost clădirea din stânga, un zgârie nori care din unghiul în care priveam părea subțire ca o foaie de hârtie. Pe măsură ce înaintam și traversam, am văzut că era de fapt de formă triunghiulară. Apoi clădirea muzeului - în contrast cu „foaia” albă verticală, e închisă la culoare, joasă - ceva la două etaje, tot triunghiulară și masivă. Iar în dreapta, mai depărtat, alt zgârie-nori triunghiular. O piață foarte interesantă.
Clădirea muzeului ne-a uimit, pe măsură ce ne apropiam de intrare. Nu sunt neapărat adepta modernismului, dar aici se vedea suficient bun gust, imaginație și multă atenție la detalii - cum cade lumina, cum se integrează în peisaj etc. Și expozițiile din interior sunt cu totul altfel gândite și structurate decât la noi, cu mult aport multimedia, cu multe zone de odihnă, de popas, care cu susur de apă, care cu ciripit de păsărele... Dacă aveam mai mult timp la dispoziție, merita studiat mai în amănunt.
Ieșind din muzeu am mers un pic către mare - era o zonă pietonală imensă către malul mării, unde oamenii se plimbau, care cu copii, care cu căței, cu biciclete, cu role, cu skateboardul, foarte mulți alergau... Toată zona avea elemente de design arhitectural foarte frumoase, îmi pare rău doar că nu am făcut poze.

Apoi am decis să mergem către cartierul gotic, să vizităm muzeul Picasso și apoi, ceva mai încolo, spre plajă, la muzeul de istorie catalană. Ne-au plăcut mult străduțele înguste, clădirile și atmosfera din cartierul gotic cel alambicat. La Picasso am luat țeapă, că nu era intrare gratuită și mai era și o coadă de vreo două ore la bilete așa că ne-am lăsat păgubașe și am continuat drumul prin cartier din nou în jos, spre plajă. Pe Andre începuse s-o doară rău un genunchi... așa că preumblarea pe străduțe n-a mai fost funny.

Am ajuns la muzeul de istorie, i-am tot dat ocol, nu găseam intrarea... dădeam doar de restaurante și terase... În fine, am găsit-o, dar se terminase programul. De oboseală și dezamăgire am zis hai să mâncăm la o terasă de pe acolo, am ochit una cu oferte bune, cu mulți clienți, cu mâncăruri tradiționale și ne-am așezat. Nu am avut noroc nici aici, pentru că în timp ce ne decideam ce să comandăm s-a iscat o bătută (nu a fost deloc plăcut, a început de la un el și o ea, care nu știu de ce se ciondăneau, el i-a aruncat ei paharul în față, ea a protestat, ăla a dat-o cu capul de masă... apoi lumea din jur a luat atitudine, două femei au sărit să-l potolească pe ăla și s-o liniștească pe tipă - timp in care lumea din jur deja suna la poliție - apoi un tip i-a aruncat ăluia o vorbă ceva gen că ești un fătălău dacă dai în femei... și atât i-a trebuit individului... într-o clipă a fost lângă celălalt, i-a dat în cap c-o sticlă apoi a sărit pe el să-l bată... a mai sărit un tip să-l ia de pe ăla căzut pe individul agresiv și s-a încins o bătută în 3-4 indivizi. Lumea tot suna la poliție, oricum între timp reușiseră să-l imobilizeze pe bătăuș... poliția a ajuns în trei minute - întâi poliția locală, pe urmă și un echipaj de poliție-poliție și apoi și unii gen jandarmi. În fine, noi ne-am cărat și ne-a trecut și foame și tot...


De la terasa respectivă ne-am dus către metrou, la stația Barceloneta între timp ne-am liniștit, ba ne-a revenit și foamea... ne-am dus până la Urquinoa și am coborât acolo, în ideea să căutăm un local ceva. Însă surpriză! Fiind duminică după-amizaă, mai toate erau închise. Iar cele dechise erau scumpe. 99% magazine, terase, restaurante - închise. Ne-am tot târâit pe străzi către casă dar n-am reușit să găsim nimic. Am ajuns la apartament în ideea că acum o să căutăm pe aplicații să vedem ce-o fi deschis primprejur. L-am întrebat și pe nenea administratorul, care ne-a zis că avem vreo 2 marketuri deschise, iar localuri, cateva marcate pe hartă. Și că majoritatea restaurantelor se redeschid după ora 8 seara. Am plecat în recunoaștere și am găsit un carrefour expres undeva relativ aproape și am luat o sumă de chestii nesănătoase de haleala - niște caneloni (bleah, credeam ca e lasagna, dar a fost doar o chestie cam fără gust și cu mult sos alb), diverse felii de chestii și vin alb. Până una alta, n-am mai avut chef să ieșim seara, ne-am întins la vorbă și la vin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş