Da, se apropie momentul călătoriei și încep să am mici emoții, palpitații, d-astea. Cei ce călătoresc frecvent în toate părțile probabil nu mai au demult nicio neliniște deosebită... dar eu, neumblată prin lume, am. Ei, o fi ca și cu călătoriile la munte... când mergi rar, sau la început, ti se pare așa o ditamai chestia... dar cu cât mergi mai des totul devine mai simplu, știi exact care-s lucrurile esențiale, le ai grupate undeva și făcutul bagajului ia maxim o oră cu totul. Iar emoțiile sunt legate mai degrabă de condiții meteo, de periculozitatea traseului, de niște parametri pe care-i ai clar în minte.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii