Am prins curaj săptămâna trecută, când Răzvan - Terra Incognita m-a anunţat că s-a eliberat un loc pentru excursia din Deltă. Îmi doream mult şi de multă vreme să ajung în Deltă. Aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi am cerut zi liberă ca recuperare pentru ziua lucrată de Rusalii. Şi mi s-a acceptat nice and easy de nu mi-a venit să cred. Aşa că am ajuns în Deltă. A fost minunat la Gura Portiţei, peisaj minunat, vreme excelentă, distracţie, căsuţe frumoase, alb cu albastru şi acoperiş de stuf. Mare şi lac, un ţinut de poveste. Complexul e turistic-comercial, arată bine, dar are unele lipsuri - expresie a monopolului absolut pe care îl are. Am stat într-o căsuţă pe insulă, în mijlocul insulei, iar sub streaşina de stuf, spre terasa îngrădită cu stuf, o familie de rândunici începuse să îşi facă cuib. Frumos tare!
Ei, și ce să zic, de unde abia mă obișnuisem la noul loc de muncă (mai ales că s-a prelungit termenul licitației și stresul s-a diminuat, păstrându-se iar pentru ultimele 2 săptămâni)... văicărelile mele de imediat după nopțile nedormite dinaintea prelungirii termenului de licitație au dat roade. Așa că, nu știu cum, ca prin farmec, lucrurile s-au aranjat, schimbat, sucit că... a apărut oportunitatea altui job. Și iată, într-o lună mi-am schimbat jobul. Aramis a fost cea mai scurtă angajare din viața mea. Cred că doar la facultate, perioada de practică la ziarul Azi a fost așa scurtă. Ce să zic, stilul lor de lucru în heirupuri de ultim moment și cu stabilirea termenelor fără măcar să te întrebe daca e omenește posibil... nu mă încântă. Am păstrat colaborare cu ei, pentru că, dincolo de defectele astea, sunt niște oameni ok.
Și mă gândeam zilele astea că pot spune că am făcut un soi de dublu tulup. Jump from Pastel to Aramis și from Aramis to Armada. Iată că se mai întâmplă și dintr-astea. Să vedem cum o fi, cât de bine, dacă am luat o decizie bună...
Și încă o noutate - în gemulețul de aerisire de la baie mi s-au cuibărit porumbei. Acum vreo două săptămâni, când am fost plecată în Deltă. M-am trezit că tpt venea un porumbel și stătea în geamul ăla. Mă sui să mă uit și să-i arunc eventualele crenguțe (a mai existat o tentativă anul trecut, un porumbel ce începuse să aducă crenguțe acolo să facă cuib) când... văd mai multe crenguțe și un ou. Paf! Acum ce să fac, să arunc out?! Nu m-a lăsat inima. A doua zi mă uit iar - încă un ou. Două! M-am apucat, am pus plasă în geam să nu mă trezesc cu ei în baie și i-am lăsat în plata Domnului. Peste vreo două zile un ou a dispărut (ce s-o fi întâmplat?) și un porumbel stătea permanent în cuib, fugind doar când mă vedea pe mine holbându-mă. Și așa e până în ziua de azi. Mă rog, azi am vrut să pozez porumbelul în cuib dar m-a văzut, nenorocitul, și a zburat... am vrut să pozez măcar cuibul cu oul... dar n-am mai văzut nici oul. Așa că habar n-am ce s-a întâmplat până la urmă. Cert e că un porumbel stă în contiunare în cuibul de la geam.
Ei, și ce să zic, de unde abia mă obișnuisem la noul loc de muncă (mai ales că s-a prelungit termenul licitației și stresul s-a diminuat, păstrându-se iar pentru ultimele 2 săptămâni)... văicărelile mele de imediat după nopțile nedormite dinaintea prelungirii termenului de licitație au dat roade. Așa că, nu știu cum, ca prin farmec, lucrurile s-au aranjat, schimbat, sucit că... a apărut oportunitatea altui job. Și iată, într-o lună mi-am schimbat jobul. Aramis a fost cea mai scurtă angajare din viața mea. Cred că doar la facultate, perioada de practică la ziarul Azi a fost așa scurtă. Ce să zic, stilul lor de lucru în heirupuri de ultim moment și cu stabilirea termenelor fără măcar să te întrebe daca e omenește posibil... nu mă încântă. Am păstrat colaborare cu ei, pentru că, dincolo de defectele astea, sunt niște oameni ok.
Și mă gândeam zilele astea că pot spune că am făcut un soi de dublu tulup. Jump from Pastel to Aramis și from Aramis to Armada. Iată că se mai întâmplă și dintr-astea. Să vedem cum o fi, cât de bine, dacă am luat o decizie bună...
Și încă o noutate - în gemulețul de aerisire de la baie mi s-au cuibărit porumbei. Acum vreo două săptămâni, când am fost plecată în Deltă. M-am trezit că tpt venea un porumbel și stătea în geamul ăla. Mă sui să mă uit și să-i arunc eventualele crenguțe (a mai existat o tentativă anul trecut, un porumbel ce începuse să aducă crenguțe acolo să facă cuib) când... văd mai multe crenguțe și un ou. Paf! Acum ce să fac, să arunc out?! Nu m-a lăsat inima. A doua zi mă uit iar - încă un ou. Două! M-am apucat, am pus plasă în geam să nu mă trezesc cu ei în baie și i-am lăsat în plata Domnului. Peste vreo două zile un ou a dispărut (ce s-o fi întâmplat?) și un porumbel stătea permanent în cuib, fugind doar când mă vedea pe mine holbându-mă. Și așa e până în ziua de azi. Mă rog, azi am vrut să pozez porumbelul în cuib dar m-a văzut, nenorocitul, și a zburat... am vrut să pozez măcar cuibul cu oul... dar n-am mai văzut nici oul. Așa că habar n-am ce s-a întâmplat până la urmă. Cert e că un porumbel stă în contiunare în cuibul de la geam.
Comentarii