Treceți la conținutul principal

Gripă, clădirea BNR, martie, bere pentru sărbătoriți, babe, buburuze

Duminică, cum era 1 martie, mă așteptasem cumva să fie o zi mai însorită. Când colo - mizerabilă. Pâclă, nor, vânt cam rece și pătrunzător. Dacă nu era musai să mă văd cu Nora pentru corecturi, jur că nu scoteam nici vârful nasului din casă. Cum, de altfel, am făcut sâmbătă, ca recuperare după a naibii gripă viroză fir-ar ea să fie afurisită. Deci, cum n-am mai avut încotro și eram ceva mai bine după ziua de stat acasă, m-am aventurat până la Foișor, noroc c-am prins un 86 care m-a transportat direct și fără transbordări. M-am felicitat că am înșfăcat pe drum o floricică drăguță pentru ea. Mă rog, trăncăneală, corecturi, chestii. La întoarcere iar am prins un 86. Fapt divers drăguț - la Romană, cât stătea troleul la stop, bag de seamă un grup de motocicliști care se organizaseră și stăteau prin intersecție și dădeau zambile fetelor. Drăguț din partea lor, Black Helmets scria pe gecile de piele.
Luni îmi luasem zi liberă ca să nu am emoții la vizitatul BNR. Și ce bine a fost! Mi-a plăcut mult clădirea BNR, e de văzut, merită. După care am mai stat la o cafea cu Elena să ne mai povestim tristețile... După care, dacă tot mă simțeam destul de ok, am riscat să merg la Decathlon - aveam ceasul ăla în garanție căruia i s-a bulit partea unde se prindea cureaua și am reușit - deși nu aveam foarte mari speranțe - să îl schimb. Și am mai luat câteva chestii, inevitabil. Am ajuns acasă, am apucat doar să halesc că a și trebuit să o iau din loc, la mica serbare (la Domi) a Conului&Baftei cu lumile care n-au fost la sarbautorirea din Cozia. A fost fain, ne-am hăhăit și m-am bucurat că ne-am văzut (chiar mă temeam că deh, dacă n-am fost in cozia și i-am ratat, acuma cine știe când prin vară ne-om revedea)...
Dar să revenim la eveminentul marcant al perioadei, și anume minunata gripă. Asta începuse să își facă de cap dinante de excursia în Cozia, simțisem eu că ne e de bine și-am avut inspirația să nu mă duc... Am fost, e drept, la Irina la adunarea de după serviciu - deși cred că, de nu se nimerea să fie destule mașini, mă fofilam și mă duceam să zac acasă... A fost fain, nimic de zis... Dar a doua zi m-am trezit cu o durere în gât cam nasoală și o stare de parcă eram bătută, dureri de oase, porcării d-astea. Am pornit spre casă, unde am insistat să halesc ceva rapid și să profit de soarele frumos de afară și s-o scot pe mama prin parc. Ceea ce am și făcut, chit că mă cam târâiam. Ei, și cam de atunci pot spune că gripa s-a manifestat plenar. Și toată săptămâna am fost vai steaua mea, varză varză... muci, tuse, dureri de cap, de oase, de de toate, stare febrilă și tot tacâmul. Nu mi-am luat liber cred că de sictir la ideea de a sta la coadă la medicul de familie - după ce aflasem data trecută când am fost gripată că dacă vreau concediu medical nu e suficient să iau adeverință de la medicul de medlife, că trebuie de la medicul de familie. Dar data viitoare pe bune că așa trebuie să fac.

Mă rog, una peste alta, și dincolo de starea gripală, clar nu-s în apele mele. Totul îmi pare fals, superficial, degeaba și-mi vine să-mi iau câmpii. Seara pic lată, semn că stau prost de tot cu energia. Iar aseara aveam o stare așa de agitată de nu-mi venea să cred, m-am potolit abia după ce-am luat niște magneziu. Nu îmi place de loc de mine când sunt așa. E clar că trebuie să ies cumva din starea asta.

Citesc tot soiul de chestii inteligente pe net care ar trebui să mă motiveze... dar cam ciuciu. Am o stare prea ciudată. E cam haos în capul meu.

Azi ne-am îmbrăcat toți în roșu cu negru și ne-am pozat cu antene de buburuze. vom fi felicitarea către clienți de 8 martie.

Ceva ceva trebuie să fac...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş