Treceți la conținutul principal

soft...

Un Revelion frumos, perioada Arcușiană a fost minunată, ca de fiecare dată. Cele 5 zile au fost tare frumoase, fiecare în felul ei. Pe 30 plecarea a fost cu întârziere, dar e bine că s-a rezolvat... Până la urmă ne-am găsit toți cei din tura de dimineață în vălenii de Munte. Vulturică săracul avea falca umflată de la măsea... Covrigii din Văleni... și vizitatorii de sh-uri.
Noi am ajuns la Arcuș undeva în jur de ora 18. Șocșii și Dominicii au ajuns târziu, cred că după ora 21... Am descoperit că nimeni nu și-a adus laptopul ca să punem muzică, fiecare și-a zis că sigur o să aducă ceilalți. Așa că soluția finală de revelion a fost youtube prin telefon, noroc că avea doamna Magda niște boxe, așa că am avut muzică pe care să de bîțîim de Revelion.

Pe 31 ne-am împărțit în două grupuri, mașina Șocșilor, a Baftelor și cea a lui Iulian au vizitat Târgu Secuiesc, iar mașina Pisicilor - Viscri. A fost frumos. Eu am fost la Viscri, mi-a plăcut satul, am prins și un grup mare de urători care colindau satul... Am înghețat un pic, dar a fost fain.
Revelionul a fost mișto, am și dansat, eu una m-am dus la culcare undeva pe la 5 dimineața, alții au stat până mult mai încolo la discuții în contradictoriu.
Pe 1 eu una n-am vrut să scot nasul afară din casă, era și friggg... Am stat și-am citit cu un pahar de vin alături până la revenirea plimbăreților.

Pe 2 ne-am sucit, ne-am învârtit și ne-am dus, mult mai târziu decât preconizaserăm, la Sighișoara și la castelul Bethlen. Frumos castelul și împrejurimile, de treabă și nenea care ne-a condus, și cățeii însoțitori. A meritat. La Sighișoara am ajuns la vizitat cetatea spre seară deja, zăpadă, frumos, luminițe - foarte frumoasă Sighișoara iarna, merită. Am halit câte-o ciorbă și ne-am întors la Arcuș. Am ajuns târziu, pe la 21-22, doamna Magda era cam supărată pe noi, o anunțaserăm noi că întărziem, dar ne-am depășit cu aproape o oră estimarea. Apoi am stat la taclale și jocuri până târziu. Așa că și programul pentru ziua de 3, cea de plecare, s-a decalat bine de tot. Noroc cu doamna Magda că ne-a băgat în priză să plecăm până la ora 14, altfel ne mai lălăiam cine știe căt. Ei și am plecat, mașina noastră a făcut un drum până la nenea cu țuica, apoi până la Târgu Secuiesc, aveam și comenzi ce să luăm de la magazinul de artizanat... numai că era sâmbătă și aveau program până la ora 14, or noi am ajuns acolo pe la ora 16. Așa că doar am vizitat centrul, s-au făcut poze cu vechile și frumoasele clădiri, ne-am plimbat și ne-am întors la mașină.
Și pe scurt, cam asta fu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş