Asta e-o vorbă de pe la noi la serviciu, zisa uneori când o ia careva mai pe arătură... când bate câmpii... mă rog, din când în când. Io zic că puteam să-mi re-botez chiar și blogul așa. Care vine de-aici:
Nu știu exact ce-am de gând să scriu acum, multe și diverse îmi zumzăie prin cap, în orice caz vă garantez că n-are nicio legătură cu Moș Crăciun, asta e singura legătură cu titlul.
Dat fiind că aici oricum îmi expun diverse aberații, e ok.
Boooon... Deci a fost mini-vacanța de 1 decembrie. Loc: Muntele Roșu, cabana Silva. 3 zile. 19 sau 20 de oameni. jumătate gașca mea, jumătate gașca lui Dree. A fost ideea mea să aduc oameni noi la ieșirea asta. A început la nivel micro, adica doar cu Irina și Dree, apoi Dree a vorbit cu ai ei, și încet-ăncet ne-am adunat atâția câți zisei. Am avut emoții, drept să spun, poate fi riscant să mixezi găști, dar a ieșit foarte tare, s-a dovedit că sunt oameni compatibili, cumva din același aluat. Și a fost veselie mare, drumeții, vin, vișinată, țuică, mâncare bună, cabanier super de treabă...
A mai fost și comportamentul de facebook al lui Lusien și neașteptatele sale destăinuiri publice despre chestii complet neașteptate... chestii care m-au pus pe gânduri... Despre influențele psihoterapiilor, despre cum se pot schimba comportamentele și gândurile oamenilor... despre ce poate ascunde un calm și-o înțelepciune aparentă... Și mă gândesc la Mitzi și la ce-o sa facă, cum o să se descurce în situația complicată și ingrată în care a fost pusă...
A mai fost și ieșirea cu grupul găștilor reunite în Iron City la concertul Folk frate!... Atmosferă faină, muzică bună, dor de cântări cu chitări... Unde-s Șox & Dog & Plantă și cântările de altă dată?!
Muncă multă, colegi noi, diverse...
O oarecare diluare în răceală (gripală) a gândirii. Amintiri. Relații destrămate, oameni cu alte stări de normalitate decât cele știute, deznodăminte stranii, gen povestiri cu final neașteptat... și un soi de bătut pasul pe loc.
Ploaie, lapoviță, vânt.
Azi port biju-urile pe care le-am făcut cu mânuțele mele la cursul de biju-uri de la samargelim.ro. Și tare îmi plac. Și ar trebui să mă apuc serios de treaba asta, ca doar mi-am luat toate cele necesare. Tre' să încep de undeva, nu?! De la simplu la complicat... de la fir siliconat la modelare cu sârmă și argint, de la mărgeluțe la piele, lemn și decorațiuni cu dantele etc.
Parcă aș și scrie ceva, altceva decât gânduri răzlețe împrăștiate pe blog, dar nici nu pare a se închega ceva cu o oarecare idee & structură...
Muzică...
O concluzie pasageră: omul nu-și dă seama că greșește decât după ce dă cu capu'. Până atunci ar merge cu argumentația până-n pânzele albe. Omul e cel mai mare meșter în a se păcăli singur. Mai vorbim peste vreo 5 ani. Despre cum să-ți furi singur căciula.
Nu știu exact ce-am de gând să scriu acum, multe și diverse îmi zumzăie prin cap, în orice caz vă garantez că n-are nicio legătură cu Moș Crăciun, asta e singura legătură cu titlul.
Dat fiind că aici oricum îmi expun diverse aberații, e ok.
Boooon... Deci a fost mini-vacanța de 1 decembrie. Loc: Muntele Roșu, cabana Silva. 3 zile. 19 sau 20 de oameni. jumătate gașca mea, jumătate gașca lui Dree. A fost ideea mea să aduc oameni noi la ieșirea asta. A început la nivel micro, adica doar cu Irina și Dree, apoi Dree a vorbit cu ai ei, și încet-ăncet ne-am adunat atâția câți zisei. Am avut emoții, drept să spun, poate fi riscant să mixezi găști, dar a ieșit foarte tare, s-a dovedit că sunt oameni compatibili, cumva din același aluat. Și a fost veselie mare, drumeții, vin, vișinată, țuică, mâncare bună, cabanier super de treabă...
A mai fost și comportamentul de facebook al lui Lusien și neașteptatele sale destăinuiri publice despre chestii complet neașteptate... chestii care m-au pus pe gânduri... Despre influențele psihoterapiilor, despre cum se pot schimba comportamentele și gândurile oamenilor... despre ce poate ascunde un calm și-o înțelepciune aparentă... Și mă gândesc la Mitzi și la ce-o sa facă, cum o să se descurce în situația complicată și ingrată în care a fost pusă...
A mai fost și ieșirea cu grupul găștilor reunite în Iron City la concertul Folk frate!... Atmosferă faină, muzică bună, dor de cântări cu chitări... Unde-s Șox & Dog & Plantă și cântările de altă dată?!
Muncă multă, colegi noi, diverse...
O oarecare diluare în răceală (gripală) a gândirii. Amintiri. Relații destrămate, oameni cu alte stări de normalitate decât cele știute, deznodăminte stranii, gen povestiri cu final neașteptat... și un soi de bătut pasul pe loc.
Ploaie, lapoviță, vânt.
Azi port biju-urile pe care le-am făcut cu mânuțele mele la cursul de biju-uri de la samargelim.ro. Și tare îmi plac. Și ar trebui să mă apuc serios de treaba asta, ca doar mi-am luat toate cele necesare. Tre' să încep de undeva, nu?! De la simplu la complicat... de la fir siliconat la modelare cu sârmă și argint, de la mărgeluțe la piele, lemn și decorațiuni cu dantele etc.
Parcă aș și scrie ceva, altceva decât gânduri răzlețe împrăștiate pe blog, dar nici nu pare a se închega ceva cu o oarecare idee & structură...
Muzică...
O concluzie pasageră: omul nu-și dă seama că greșește decât după ce dă cu capu'. Până atunci ar merge cu argumentația până-n pânzele albe. Omul e cel mai mare meșter în a se păcăli singur. Mai vorbim peste vreo 5 ani. Despre cum să-ți furi singur căciula.
Comentarii