Treceți la conținutul principal

... fără titlu

N-am un titlu. Nici măcar o temă, sau o idee clară... Știu doar că de câteva zile văd niște apusuri minunate, fiecare altfel, colorate ingenios, culori schimbându-se de la un minut la altul... Contemplare?

Am șmotruit zilele astea de mi-au sărit capacele. Nuș'de ce am fost stresată că n-apuc să fac curat în casă ca lumea. Ciudat, că nu le prea am eu de la o vreme încoace cu stresatul pentru astfel de amănunte. Dar se pare că de data asta a fost ceva necesar pentru vreun pitic de pe creier.

Mă bucur că a fost vreme bună, mă bucur că am alergat din nou pe-afară... prima dată luni, cred, era cam nașpa vremea, rece, vânt, bleah... și ieri, când a fost de vis. Parcă era toamnă devreme, incredibil de cald și de luminos, apă în lac, rațe, pescăruși, și mulți oameni ieșiți și ei precum gâzele la soare. Și ciripit de păsări mici.

O senzație de distanțare de lume, cumva greu de explicat. Ca un fel de zoom, care mută focusul de pe ceva pe altceva, restul blurându-se. Mici coșmaruri pe teme de muncă. Semn clar de stres. Un articol interesant pseudo-științific "descoperiri ale fizicii cuantice cu impact major asupra vietii noastre" care aduce fundamentare unei perspective existente legată de puterea gândului... Interesant, spuneam, cu toate că, precum toate științificoșeniile (scuze pentru aparenta lipsă de respect pentru științe, e vorba doar de a le da jos de pe piedestal, adică a nu le ridica la rang de religii) toată argumentația merge doar spre demonstrarea ipotezei, ceea ce pentru mulți echivalează cu Adevărul, uitând că întotdeauna ne scapă ceva, cum ar fi nenumăratele variabile știute și neștiute, sau validarea prin demolare (adică ia să încercăm să demonstrăm că ce s-a demonstrat în ipoteza validată prin experiment nu e așa, sau e invers, în fine, s-o luăm din sens opus... ceva de genul ăsta). Iar bat câmpii încercând să mă lămuresc eu însămi cum e cu chestiile astea.

De Crăciun. toate bune, liniște, frumos, odihnă, n-am exagerat nici cu halitul nici cu băutul... Dar parcă deși am ieșit din priză după agitația de până acum îmi lipsește ceva. Da, agitația naibii dă dependență, e greu să te deconectezi. Și când în fine te relaxezi se termină eventual vacanța și o iei de la capăt. Of, Doamne!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş