Treceți la conținutul principal

... sa mai întrerupem șirul

Cum mai am de scris amintiri pentru încă 4-5 zile din concediu, văd că n-apuc să mai scriu nimic din zilele noastre. Și au tot fost, chestii, trestii de povestit. Și dacă nu le-am scris, s-au dus, s-au cam uitat... praf și pulbere pe blog. Ce naiba să fac dacă tot n-apuc să revin în actualitate?! Hai pe repede înainte până nu se face anul 3000 și iar eu cu scrisul tot pe la 2014-15.
Păi ia să vedem, chestiile notabile de la concediu încoace:
bun, deci ziua Cristinei la Giurgiu am ratat-o; apoi a fost ziua lui Dominic, nu ne-a ieșit petrecerea surpriză, că ne-a luat-o înainte și ne-a invitat el; apoi a fost o întâlnire cu parte de gașcă dansatoare în septembrie, în centrul Vechi; apoi m-am înhăitat cu Elena la excursii cu Terra Incognita - excursia din Ciucaş şi Braşov; cum-necum m-am pomenit cu dorința arzătoare să particip la semimaratonul din octombie, ba m-am și înscris; m-am apucat de antrenamente, repede dă-i și lungește turele de parc, 2, 3, hai, hai că altfel e vai de mine; adunare la Maria înainte de-a naște la clătita party, clătite fantastice, atmosferă faină, până la momentul când i s-a făcut de leașin lui Dominic - bine că acum e bine, slavă domnului; pace cu Dana; miere de tei la vânzare, ocazie cu care m-am reîntâlnit cu Alina Amatăsoaie și cu fetița ei; Zilele Bucureștiului, cu preumblări împreună cu Irina pe urma poveștilor Bucureștilor vechi, ocazie cu care m-am întâlnit și cu Mihaela și Marilena din excursia din Ciucaș și cu Oana la Folk You - am nimerit fix la Minculescu; Altă excursie, am cooptat-o și pe Irina de data asta, iar ea a mai adus-o și pe Ingrid - Transfăgărășam și Poenari în ziua dinaintea semimaratonului; semimaraton, înjurături din suflet pentru vodafone, alergat cu rucsacul în spinare dacă nu mi-am găsit în timp util suporterii; noaptea caselor, cu preumblări cu Elena și două prietene de-ale ei pe traseul caselor deschise pentru vizitare, inedit și colorat, deși ca evenimente în sine care ar fi avut loc în casele respective - cam slăbuț; ziua Danei; surpriza Andreei. Sunt sigură că am ratat evenimente, dar cât de cât am revenit în zilele noastre.

Când mai apuc, mai continui cu concediul, nu mai e mult, nu mai e mult!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş