Treceți la conținutul principal

Un concediu de pomină - ziua 6

Ziua 6 a fost zi de lălăială prin Sarmisegetusa și Hațeg.
Ne-am trezit când am avut chef, ne-am lălăit cu micul dejun, am intrat în vorbă cu doi dintre cei care aveau grijă de copilașii fotbaliști, o doamnnă între două vârste și un domn în vârstă și plin de povești. De la ei am aflat despre grupul vorbitor de engleză că-s arheologi, canadieni, că au stat o lună și ceva și în ziua următoare pleacă, că copilașii aveau azi meci nu mai știu unde, destul de departe, ceva gen alba Iulia, la câteva ore de mers cu autocarul... Ne informăm și cu ce chestii ar fi de vizitat în zona Cheile Carașului... Nenea în vârstă era umblat mult și era chiar din zonă, ne-a recomandat câte ceva prin Cheile Carașului.

Apoi ne-am suit în mașină și ne-am dus prin Hațeg la vânătoare de sh-uri. În plan era să apucăm să vizităm nu știu ce biserică, of, ce lapsus... așa, Densuș, la întoarcere. Iar pe mine să mă lase la porțile Sarmisegetusei Ulpia Traiana, ca s-o vizitez, iar apoi să vin pe jos până la pensiune, timp în care ei s-ar fi apucat deja de fasolea cu ciolan la ceaun... Numai că planul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg, la mocăiala noastră de gașcă mocăită au contribuit sh-urile bogate din Hațeg. Când am terminat turul, era deja cam târziu. Am decis să tăiem de pe listă Densuș. Cum ne întorceam noi cu prada bogată, pe drumul cu meri către Sarmisegetusa se vede clar, iar, venind ploaia dinspre munte. Și chiar se vedea, nu glumă! Renunț la vizitarea Sarmisegetusei pe ploaie și mergem direct la pensiune. Cum deschidem portierele - ploaie! De data asta a fost o ploaie strașnică, care a mai și durat destul de mult, nu cum a fost cea din ziua precedentă.

Ne-am plantat din nou în foișor, noi fetele ne-am spălat pe cap, apoi fiecare și-a căutat ceva de făcut. A fiert pe aragaz fasolea în două ape, au fost pregătite legumele, și cum a stat ploaia Baftă a spart lemne, apoi s-a făcut focul și s-a pornit ceaunul. Apoi a durat destul până s-a făcut faolea asamblată cu ciolanul în ceaun. Cât se făcea fasolea m-am și uscat pe cap, am și citit aproape jumătate de carte (Chinua Achebe - O lume se destramă). A fost gata când deja se lăsase întunericul... deja terminaseră de mâncat și arheologii, și copiii fotbaliști. Arheologii erau în vervă, se pozau în grup, pe urmă cred că s-au dus undeva într-una din clădirile pensiunii să petreacă.

Fasolea a fost foarte bună, băieții au fost foarte lăudați pentru meritele lor. La fel salatele de varză și de ceapă. Mimi a jucat ping-pong la masa din foișor ba cu Baftă, ba cu Conu... Între timp noi pileam la vinișor... S-a făcut târziu, ne-am dus la somn cu greu. Eu una m-am resimțit după fasole, dar se pare că am fost singura.

Cum a doua zi trebuia să plecăm, ca să nu ratez ocazia de a vizita Sarmisegtusa am stabilit să mă trezesc mai devreme și să mă dus per pedes la ora 10, s-o vizitez, iar când am terminat să-i sun să mă ia de-acolo. Condiția era să las bagajul făcut și doar cortul de strâns.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş