Treceți la conținutul principal

Un concediu de pomină - ziua 2

Ne-am trezit relativ devreme, dar nu chiar cu noaptea-n cap, ne-am moşcăit pe lângă corturi şi maşină ca să facem bagajele pentru mersul pe munte, adică am lăsat în maşină tot ce nu era strict necesar. Am făcut o cafea de încurajare, ne-am pus rucsacii cu tot cu corturi, izoprene, saci de dormit, ţoale, mâncare şi apă. Adigă greu, frate, greu.

Am pornit târâş-grăpiş, cred că cel mai greu a fost urcuşul până la capătul telescaunului, iar apoi insuportabil urcuşul pe panta pârtiei către vârful Parângul Mic.

Apoi parcă a fost mai uşor. A, şi de pe Parângul Mic am văzut doi parapantişti, care s-au ridicat de undeva din zona telescaunului şi au zburat în cercuri concentrice şi s-au înălţat, s-au tot înălţat spiralat până mult peste noi, peste vârfuri. Foarte frumos!
Am mers pe creastă până în şaua de unde se despărţea traseul către lacul Mija, apoi pe potecuţa pitorească către Mija. Încărcaţi cum eram, a părut destul de greu. Pe traseu ne tot intersectam cu un tip cu nepotul, amândoi din Petroşani, mai schimbam o vorba... De fapt asta e una din chestiile frumoase când mergi pe munţi şi văi, te întâlneşti cu oameni, fiecare cu povestea lui, cu unii vorbeşti mai mult, cu alţii doar te saluţi... E un soi de camaraderie de călători, o chestie mişto.
Conu a bombănit tot traseul, pe Vera o dureau gambele de nu se poate, aşa c-am pus corturile înainte de lacul Mija, pe vale, pe+un tăpşan ierbos, lângă unul dintre cele două râuleţe, pe lângă băncuţa de popas. . Loc frumos, răcoros, cu briză permanentă (în restul zonei nu bătea aproape deloc vântul, aspect care se va dovedi important mai încolo...). Am ajuns acolo destul de devreme, am fi putut merge până la Cârja sau la... nu mai ştiu unde zicea Baftă exact..., dar obosiţi fiind, am decis camparea acolo. Singurele neplăceri ne-au fost cauzate de insecte, de nişte musculiţe negre care ciupeau, preferabil de frunte, urechi, gât... Ne-am baricadat cu căciuli, chestii, cât am putut şi noi. Am halit şi-am cules cimbrişor din care am făcut şi un ceai.

Pe înserat, înainte de cina la primus, am întreprins o mică excursie prin dreapta căldării lacului Mija, în căutarea misteriosului Lac Îngheţat la care jandarmii montani ne-au sfătuit să nu ne ducem, că e periculos de ajuns. Evident că nu am găsit, însăăăăă.... am văzut ceva foarte tare: o turmă de capre negre (care erau maro toată ziua), vreo 10 la număr, cu doi pui! Alergau, se jucau pe versantul abrupt al căldării exterioare a lacului Mija, cam cum am ţopăi noi pe-un tăpşan plat.
Ne-am întors la corturi încântaţi, şi ne băgarăm la somn - cum se întuneca nu prea mai aveai ce face pe afară, mai ales de răul muştelor vampiroaice. Şi obosiţi cum eram, ne aşteptam la un somn dulce şi profund. Dar n-a fost chiar aşa. Vântul a început să bată, întâi mai tare, apoi din ce în ce mai tare şi mai tare. Cam pe când s-a întunecat complet au început şi nişte rafale care făceau corturile să scârţâie din toate cele şi să le strâmbe în fel şi chip. Se zguduiau corturile de ziceai că acuş se rup beţele şi că zboară naibii cu noi cu tot! A fost o noapte horror. Am pus ancorele de vânt, dar ce mai, senzaţia era aceeaşi. Mai moţăiam, mai venea o rafală d-aia care aducea tavanul cortului la 1 mm de nas iar pereţii cortului se fâlfâiau ca nebunii, mă trezeam şi tot aşa. Abia spre dimineaţă, spre 6, rafalele duşmane s-au rărit şi atunci am adormit şi eu ca lumea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş