Treceți la conținutul principal

Un concediu de pomină - ziua 1

A fost frumos. Și greu. Și cu multe de povestit.
Am plecat în forță, 5 oameni într-o mașină cu bagaje pentru 2 săptămâni sâmbătă dimineața. Am stat ca sardelele, dar cu buna dispoziție și chef de ducă. Baftă, Vera, Mimi, Conu și eu. Din prima ni s-a deviat traseul, că traficul era oprit între Pitești și Vâlcea, am ocolit spre Curtea de Argeș și apoi pe Valea Jiului. Frumos, verdeață, pomi fructiferi. Pe Valea Jiului ne-a speriat cineva că e traficul oprit pe timpul zilei, dar fiind weekend se putea circula, cu multe stopuri pe porțiunile în lucru. N-a luat destul de mult să ajungem în Petroșani, dar am ajuns. Am întrebat în parcarea ului supermarket cum ajungem spre telescaun, de bine de rău am ajuns. Am urcat spre Hotel Rusu, și băgăm de seamă că drumul forestier se continua, întrebăm un nene în vârstă, care ne zice că putem urca liniștiți cu mașina până la telescaun sus. Zis și făcut. Hop-țop printre gropi și pietroaie, mașinuța ne-a urcat bine-mesi. A, bineânțeles că de unde până atunci fusese frumos și senin, din Petroșani tocami se adunase grâmadă pe munte nor negru și urât care mai și tuna. Iar noi am urcat fix spre el. Am lăsat mașina unde se cam termina drumul forestier, pe un tăpșan unde-și aveau muncitorii de la telescaun gherete și materiale ceva mai încolo. Ne-a plouat fix când am ieșit din mașini, băieții s-au dus la o căsuță sub streașină, era și un nene de la salvamont care stătea acolo s-au întins la taclale. Noi, fetele, temerare, am zis că mergem să urcâm până la capătul telescaunului, să mergem așa frumos în recunoaștere. Am ajuns, ne-am învârtit pe acolo, că erau multe chestii de văzut, cabana salvamont&jandarmi, izvorul - punct strategic, zeci de pensiuni, un cățel, păsărele, o veveriță în fine, de-astea. Am văzut la telescaun cabana telescaun, unde era și un bar-restaurant cu terăsucă, ne-am oprit să bem o cafea, apoi o bere, apoi i-am chemat și pe băieți, care harnici (se oprise ploaia între timp) deja puneau corturile. Au venit și ei, ne-am pus pe băut bere, am ieșit pe terasă că deja se făcuse frumos de tot, soare, cald, plăcut, au intrat în vorbă cu alți băieți care măncaseră și ei acolo și tot așa din vorbă-n bere se cam lăsa seara, noi fetele am coborât la corturi băieții au bromis că mai beu o bere și vin și ei și bineânțeles că au venit peste vreo două dacă nu trei ore și evident au fost certați... Ne-am băgat la somn, un somn cam în pantă, baieții puseseră corturile cam înclinate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş