Treceți la conținutul principal

planuri, vacante

Deja vacanșa bate la ușă, mai e doar o săptămână și vreo două zile până la marea vacanță peripețoasă. An tot stat cu gândiri și răzgândiri în cumpănă, că voiam să merg și cu gașca, să merg și cu Elena la mare, și să ajung și la ziua Cristinei, care pică pe final de vacanță. Au fost și răsturnări de situație cu ziua Cristinei, că mu va fi sâmbătă, va fi chiar vineri și taman lângă Giurgiu... Cert e că după ce-am studiat profund mersul trenurilor, programul microbuzelor și al trenurilor particulare, concluzia a fost clară: las-o baltă, nu mai alerga de colo-colo, rămâi cu grupul inițial, Parâng - cheile carașului - cheile Nerei. Orice agitație e inutila ba și riscantă, cele de transport directe către București sunt la ore aiurea, celelalte presupun transbordări și multe ore de zi și de noapte pe drum, deci nu. Dacă tot n-am ce face, aia e, ne înghesuim 5 oameni cu bagaje pentru 2 săptămâni într-o mașină și cu Dumnezeu înainte. Ce o fi o fi.
Mi-am luat din Decathlon ce-mi mai trebuia, chestiile importante adică. Acum urmează liste listuțe din care o să tot tai până la strictul necesar, că bagaj mult n-avem unde să-l cărăm în mașină, și după aia și în spinare căcălău. Ieri mi-am recuperat cortul de la Dominic, la aproape un an, de la vacanța trecută de fapt, ocazie cu care am mai stat la taclale sub un cer ușor ploios. Azi după serviciu m-am decis să merg în Decathlonul Militari, și acolo a fost amuzant, întâi aud că mă strigă cineva -era Diana Marlais, era și ea la cumpărături cu un gagiu, m-am bucurat să o văd, dar nu m-am simțit destul de comunicativă să trăncănesc mai mult cu ea așa că m-am fofilat, și am stat îndelung în fața sacilor de dormit și a saltelelor cugetând ce să ieu, de care, cum, să nu fie nici greu, nici mare, nici scump. Și era tot acolo o doamnă cu părul roșu care tot așa se uita și se gândea ce să își ia... a intrat în vorbă cu mine - figura ei îmi era foarte cunoscută, am aflat mai apoi și de ce - și așa, vorbind și comparând ne-am luat amândouă același lucru - so saltea autogonflabilă și un sac de dormit junior - amândouă mici de înălțime, prețul mai avantajos, aia a fost. Și din vorbă-n vorbă zice că își ia sacul, salteaua și cortul pentru că merge la maratonul Bucegilor de rămân cu gura căscată de admirație, zic și eu că ce tare, eu nu merg la maraton, dar merg în Parâng, mai trăncănim nu mai știu ce, a, am întrebat-o cum de s-a apucat de maratoane, din vorbă-n vorbă aflu că are un grup cu care aleargă în Herăstrău, că stă în zonă, la un cartier distanță - și evident de asta o știam din vedere, am văzut-o de multe ori și în cartier, și în Herăstrău, facem schim de facebook-uri și rămâne să ținem legătura, poate ne adunăm la o alergare, poate un maraton alpin... lumea e mică și surprinzătoare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş