Viaţa e plină de neprevăzut. Sau, mă rog, a mea are momente în care brusc totul o ia razna, se-ntoarce cu susu-n jos, ce-a fost alb devine negru, ce-a fost bun devine rău, ce părea clar se dovedeşte neclar şi invers.
Concluzia până în acest moment: singurul lucru sigur e că totul e nesigur. De-asta nu mai iau, de câţiva ani, nimic de sigur, definitiv sau clar. Pur şi simplu, nu poţi fi niciodată absolut sigur ce va fi.
Aşa că... de ce să te întristezi prea tare când lucrurile o iau razna? Mai bine vezi unde se sparge valul, unde te duce, dacă te ţine poţi să faci oarece surfing (asta pentru avansaţii în plutitul pe-ale vieţii valuri), şi să vezi încotro s-o iei după. În orice rău e şi un bine, în orice bine e şi-un rău. Fiecare-şi poartă în gemene opusul. Totul e, până la urmă, cum treci printr-o încercare grea. Ca un om întreg, cu fruntea sus, fără să te înjoseşti, fără să faci chestii pe carte să le regreţi... Să pângi, dacă e de plâns, să suferi, dacă n-ai încotro, fără să te înrăieşti, fără să devii veninos, aruncând pe alţii vina pentru tot ce nu ţi-e bine...
Da, nu-i uşor să fii om...
Zile trec, zile vin, ba sunt parcă trase la indigo, copii identice ale unei singure zile, la fel şi totuşi mereu alfel... Ba atât de diferite încât parcă nu-s din acelaşi film, din aceeaşi viaţă... Capacitatea noastră (rectific, a mea) de a înţelege toate astea e cam mică, bag de samă...
Concluzia până în acest moment: singurul lucru sigur e că totul e nesigur. De-asta nu mai iau, de câţiva ani, nimic de sigur, definitiv sau clar. Pur şi simplu, nu poţi fi niciodată absolut sigur ce va fi.
Aşa că... de ce să te întristezi prea tare când lucrurile o iau razna? Mai bine vezi unde se sparge valul, unde te duce, dacă te ţine poţi să faci oarece surfing (asta pentru avansaţii în plutitul pe-ale vieţii valuri), şi să vezi încotro s-o iei după. În orice rău e şi un bine, în orice bine e şi-un rău. Fiecare-şi poartă în gemene opusul. Totul e, până la urmă, cum treci printr-o încercare grea. Ca un om întreg, cu fruntea sus, fără să te înjoseşti, fără să faci chestii pe carte să le regreţi... Să pângi, dacă e de plâns, să suferi, dacă n-ai încotro, fără să te înrăieşti, fără să devii veninos, aruncând pe alţii vina pentru tot ce nu ţi-e bine...
Da, nu-i uşor să fii om...
Zile trec, zile vin, ba sunt parcă trase la indigo, copii identice ale unei singure zile, la fel şi totuşi mereu alfel... Ba atât de diferite încât parcă nu-s din acelaşi film, din aceeaşi viaţă... Capacitatea noastră (rectific, a mea) de a înţelege toate astea e cam mică, bag de samă...
Comentarii