Treceți la conținutul principal

nori cu pungi sub ochi

Aseară m-am străduit să ajung mai devreme acasă, mă gândeam că poate apuc să trag o alergare până să vină Tudor să ia mierea. Evident ca am reușit să ajung fix în așa fel încât n-aveam timp, dar până la 8 mai era. Spre apus se vedeau niște nori antipatici, tare mi-era ca n-apuc să alerg de ploi furtuni alea-alea. În fine se face ora 8, vine Tudor , își ia mierile (și rapiță, și salcâm), schimbăm două vorbe pe scurt, lansează teaserul că și-a dat demisia de unde lucra și pleacă în Anglia, dar mai multe detalii la serbarea de ziua lor din Piranha... Mă gândeam, săraca Maria, o să rămână să nască în țară, iar el departe, în Anglia... greu.


În fine, era 8 și 10 și afară se întunecase cam tare, clar era iminentă o ploaie... Nici n-a ieșit bine pe ușă Tudor că m-am și mobilizat, acum ori niciodată, să trag o fugă rapidă în speranța că nu mă prinde ploaia, și-am ieșit. Am alergat mai repede ca de obicei, deh, teama e un stimulent puternic... M-am înfricoșat nițel când am ieșit din bloc, înspre podul Constanța cerul era de un gri închis colorat rău prevestitor, dar n-am dat înapoi. Am alergat ca de obicei, pe 1 mai spre domenii, era bine că norii nu se vedeau, alergam către partea senină încă. De la Domenii, cum am dat colțul spre Cașin, deja n-am mai putut ignora norii, ca acum alergam paralel cu frontul noros, către Herăstrău. Herăstrăul era sub imperiul norilor cu cearcăne și pungi sub ochi, mi-am luat totuși inima-n dinți și am luat-o drept înainte prin parc, încă gândindu-mă dacă să fug din calea ploii intrând la metrou la Aviatorilor sau s-o mai lungesc pe malul lacului, sau să alerg spre Victoriei... Am trecut în pas alergător pe lângă monumentul lui Michael Jackson, era acolo sărbătoare mare, lume multă, gagicuțe, una care dansa în stilul binecunoscut, se auzea un cântec de-al lui, în fine, agitație. Mi-am amintit că citisem ceva, era comemorarea a nu știu câți ani de la moartea lui, ok, aia era.
Abia când am ajuns spre fosta expoflora - actuala expoziție de pești exotici și s-a lărgit orizontul m-am decis să n-o mai iau pe mal, mi s-a părut mult prea riscant să mă bag în gura norului, că dintr-acolo veneau și cerul era deja pe jumătate acoperit de norii pungași, pungoși, burtoși și dubioși. Am luat-o spre ieșirea dinspre charles de gaulle, în ideea că văd eu dacă se agravează situația sau nu. Alergând spre ieșire, vedeam cum toată lumea se holba spre nori, făceau cu toții poze, eram sigură că se va umple facebookul. La ieșire
m-am uitat încă o dată în spate, am cugetat că parcă se mișcă destul de încet norii, partea unde se putea bănui că plouă (acolo unde se terminau norii cu pungi sub ochi) era încă undeva pe la Băneasa, am estimat eu. Așa c-am continuat alergarea spre statuia Aviatorilor, a fulgerat de câteva ori, a tunat, tare mi-era că am calculat greșit și acuș-acuș mă face ciuciulete. Puțin înainte de statuia aviatorilor, când mă tot gândeam dacă să ies către piața 1 mai sau către victoriei, brusc mi-am dat seama că la victoriei există și gura de metrou de lângă guvern, era cea mai bună opțiune, așa că dă-i și-aleargă, țuști în metrou, în metrou mi-am mai perfecționat sudoku. Când ies din metrou acasă, ploua cu găleata, evident, noroc c-am alerat și-am scăpat repede de ploaie.
Azi toată lumea postase poze cu norii, am aflat cum se numesc (mammatus). Dar mie tot mai haios mi se pare să-mi închipul norii cu pungi sub ochi de la prea multă băutură de la cheful de aseară.

susa imaginii: București Optimist

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş