Dinspre răsărit, alunecând lent pe șanțul străzii dintre blocuri, o cetate nesfârșită, un alt oraș cumulonimbus venea. Ultimele raze reliefau înălțimea și structura cetății, se vedea cu o claritate inimaginabilă fiecare văluleț, fiecare vălătuc, aprins roz închis, cu relief movuliu. Câte etaje are cetatea, castelul, până la cel mai înalt turn, cel care scânteiază cel mai aproape? Mi-e și teamă să mă gândesc. Ceva imens. iar zidurile mai scunde ale cetății se întind ca o spumă înghețată în timp, rozaliu bordurând cetatea întunecat-violetă.
Peste zece minute, din alt unghi. Fantoma palită a unei cetăți se întinde pe orizontul crepuscular. Soarele a apus, aerul are culori reci, albăstrui-oțelit-violacee. Crenelutile și turnurile de veghe abia se disting, ceva mai părelnic luminos-gălbui, ca propriile-și fantome. Ca vasele-fantomă din legende și povești. Ceva care pare a fi acolo și parcă totuși nu e, un abue subțire și înșelător. Pământul se învârte, iar cetatea-fantomă stă pe loc și se pierde în întuneric.
Peste zece minute, din alt unghi. Fantoma palită a unei cetăți se întinde pe orizontul crepuscular. Soarele a apus, aerul are culori reci, albăstrui-oțelit-violacee. Crenelutile și turnurile de veghe abia se disting, ceva mai părelnic luminos-gălbui, ca propriile-și fantome. Ca vasele-fantomă din legende și povești. Ceva care pare a fi acolo și parcă totuși nu e, un abue subțire și înșelător. Pământul se învârte, iar cetatea-fantomă stă pe loc și se pierde în întuneric.
Comentarii