De dimineața până seara aroma aurie de tei mă îmbracă ca un veșmânt diafan, real și ireal. Mă face să mă simt oarecum imponderabilă. Mirousul de tei. Auriu pal.
Aproape de apu, lacul clipocește sub neliniștea vântului, iar penultimele raze auresc incandescent luciul ușor nervos al apei. Aur topit.
S-a înserat, cerul devenit indigo. Iar pe el - o monedă aurie cu efigie necunoscută, un alt mapamond cu alte continente. Un Pământ întors în sine, întors pe dos în oglindă, emblemă necunoscută și misterioasă. Vreun imperator lunar...
Și toate astea într-o singură zi... Mult auriu.
Aproape de apu, lacul clipocește sub neliniștea vântului, iar penultimele raze auresc incandescent luciul ușor nervos al apei. Aur topit.
S-a înserat, cerul devenit indigo. Iar pe el - o monedă aurie cu efigie necunoscută, un alt mapamond cu alte continente. Un Pământ întors în sine, întors pe dos în oglindă, emblemă necunoscută și misterioasă. Vreun imperator lunar...
Și toate astea într-o singură zi... Mult auriu.
Comentarii