Treceți la conținutul principal

vârtejuri

fără nicio ordine.


adineauri, pe fereastra biroului, o forfotă ciudată. la început credeam că-f fulgi de prin plopii de peste drum, de vizavi de cimitir. Dar prea zburau agitat în toate părțile. Erau albine. Am asistat la o roire! S-au așezat în curtea vecină, la care ne uitam de pe geam. Na c-am văzut-o și pe asta! De unde or fi roit, nebunele, de-au ajuns până aici?! Nu cred sa fie ale mele, (fostele mele, mai exact), de la Galați e drum lung.

o Noapte a Muzeelor ratată ca noapte a muzeelor, dar câștigată ca noapte a berilor și a descoperirilor de noi bodegi - în spatele palatului Știrbei, o terasă vamaiotă, loc de pierzanie. În general, și bietul palat jefuit, și pivnițele transformate în club, și terasa pe două bolgii - nivelul normal, hippie-vamaiot-hipsteresc, și the last legel, în groapa. Am reușit, dintre toți cu care am vorbit de mers la noaptea muzeelor, sa ma vad doar cu Maria si Tudor, Mimi și Conu, Aura și Dominic, și, la spartul târgului, cu Diana și Sox. Cum debutul serii a avut loc în Piranha, am ratat lampioanele din parcul Carol, și până ne-am adunat, până ne-am gândit unde să mergem se terminase programul la muzeul hărților vechi, unde îl tenta pe Tudor să meargă. Aura și Domi au luat-o de la ei din Floreasca către Școala Centrală, la recomandarea mea. Era coadă și-au decis să rămână în Que Pasa. Noi am coborât la Victoriei și am luat-o pe jos pe Calea Victoriei către muzeul Enescu. Unde era, evident, ditamai coada. Am renunțat. Pe listă, tot pe Victoriei, era palatul Știrbei. L-am găsit cu greu, că nimeni nu știa unde e. Nici Tudor care toată copilăria s-a preumblat prin centru. Apoi l-am dibuit. Și nu era coadă! Expoziția Hotel Discret Atmosferă potrivită pentru exponate. Vremuri duse, părăginite, jaf și jale. Clădirea a fost, la vremea ei, ditai palatul, de și astăzi încă s-au mai păstrat rămășițe ale gloriei sale... fațada arată încă acceptabil , pivnițele, câteva șeminee albe de faianță (au rămas doar câteva, în rest au rămas pe parchet doar urme) și scara. Jaf! și căutând pe net, am aflat și de ce: http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009050727430/Actualitate/Palatul-Stirbei-distrus-de-nepasarea-autoritatilor-si-interesele-imobiliare-ale-proprietarului.html
Se pare că de anul trecut, de la expoziția Lurzer's Archive, și probabil de mai devreme, de când a apărut Eden, cineva s-a gândit să folosească hipstăreala la ceva bun: http://www.orasulm.eu/articole/stiri/stirbei,_noul_palat_hip_al_capitalei_1338


Festivalul turcesc... am trecut razant pe lângă, am văzut doi ieniceri călare pe cai albi, mi-au mirosit fumurile tuturor kebaburilor și al mâncărurulor. Plin de copilăret (și nu numai) care și-a cumpărat fesuri și basmale cu banuți de pus pe cap.

Vreme însorită, dar instabilă, ba nori, ba soare, ba doi stropi de ploaie.

Alergare prin Herăstrău pe răcoare, și soare, în același timp. Salcâmi semi-trecuți, abia mai miros nițel. Soc în floare.

Calup de pitch-uri, muncă, muncă.

După o pauză lungă, se anunță ieșiri cu prietenii.

Viața asta, cum e ea... ba totul băltește săptămâni sau chiar luni, ba se învârtejește brusc, o nebunie. Și eu, ca frunza.


A, încă una din ciclul "lumea e mică": în ziua aia în care s-a anunțat cod portocaliu de ploi în București, Ramon tot vorbea cu unu' Sile de o asigurare. Era Laurentiul Sile, cu stupii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş