Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

ze

o gorgonă mobil-imobilă care se exhibă încercând să copieze arta altora. venin subtil invadează mințile, modificându-le realitatea. brusc episoadele gorgonic vizuale au căpătat sens pentru mine. multe se explică. am cunoscut câteva persoane în viața mea care aveau darul să te facă din vorbe. De curând mi-am dat seama că și gorgona mobilă e exact așa. Incredibili oameni, nimic de zis, multe pot face, determinându-i pe alții să creadă în ei și să facă lucruri. un cer plumburiu se uită chiorâș. un soare neastâmpărat răutăcios scoate limba și-mi face-n ciudă. îmi iau picioarele la spinare și mă hurducăi pe drum. greu la deal cu boii mici. nu am chef azi. nu mai am chef de nimic mult prea des. să plouă să tune să fulgere. flori mute de miros. aberant, aberant.

exorcizarea sictirului prin scris

da, cam asta e blogul, scrisul pentru mine. da, sunt sictirită în continuare. și o să mai tot fiu. până schimb ceea ce trebuie schimbat. în plus față de motivele deja învechite, mai apar ici-colo tristețoidități episodice. da, luni după paști m-a sunat aura, tarziu, pe la 5 jumate cum că ei sun in piranha, cu maria, tode, mimi si conu. eu taman atunci ieșisem din casă la plimbarea de seară cu maică-mea. nu mi-a picat deloc bine, m-am ofticat, că tare m-aș fi dus dacă mă anunța careva mai din timp. căcat, cine să m-anunțe, am impresia că pentru ei sunt dead and gone, au și uitat că exist. deh, așa e când ești pui ce cuc al nimănui, nu dă nimeni doi bani pe tine. și mi-a venit iar nervu' ăla nașpa, gândul ăla urât cum că mai dă-i dracului, duc-se învârtindu-se cu toții. alta din gama chestiilor enervante care îți pică cam amar a fost și cu amânarea evenimentelor de vineri- sâmbătă. Au picat aproape concomitent, și ieșirea cu colegii de vineri seara, și ieșirea la gratar cu fetele d

Sictireală

Da, mi-a ajuns până-n gât de minunata firmă la care lucrez. Mi s-a luat. Nu mai cred în nicio frumoasă promisiune de mai bine, de vom încerca să facem să fie bine. Nu. Nu va fi bine. N-are cum. Bigger, better, stronger faster, un ritm nebun și din ce în ce mai nebun, să facem mai mult, mai repede, mai bine pana mea, dar timpul meu, viața mea, fir-ați voi să fiți? La naiba cu viața ta de angajat, ze firma să trăiască. Zău? Nu zău! De jumătate de an fima crește, crește, crește, angajează oameni, unii cedează pe parcurs, volumul de muncă crește, crește, crește. Face ce poți ba încă mult în plus. A, deci se poate? Păi atunci mai ia încă mai mult. Și mai mult. Și mai mult. Până cînd te-apucă dracii. Și nu mai poți, nu mai vrei, ți-e silă. Și dacă mai auzi un discurs roz îți vine să verși sau strângi de gât pe cine s-apucă să cânte imnuri de glorie. Da, dar e la fel de rău și să primești un perdaf (în limbaj de agenție - o muie) pentru că managementului i-e târșă să-și recunoască eșecul

Primăvărele

Adică cum? Ce sunt alea? Adică chestii& aberații din vreme de primăvară. Un câine nou în cartier, cu aspect de căprioară, colorat a căprioară. De sâmbătă tot dau peste el (vorba vine) când ies din casă și mă duc către treburile mele. Simpatic, animalu'. O adunare amicală la un grătar care n-avea cum să fie grătar pe vremea vântoasă de sâmbătă. Toate bune și frumoase, relaxare, board games (saboteur si dixit). Și, fleoșc, taman la finalul dixit-ului, paf! ceartă, nervi, răbufniri. Păcat. Verde, mult verde, frunzulițe, iarbă, chestii. Miros de ploaie, de drum proaspăt plouat și de vegetație la ora 8 (sau chiar 9?) seara. Altă seară, ceva mai devreme. Mergeam ca berbeaca către troleu' când mă apucă de nas o mireasmă minunată. Liliac! A înflorit liliacul! Noaptea agențiilor. Drăguț, drăguț. Chiar a fost drăguț. Și cum stăteam cu Domi, Aura, Mimi la ateliere, am profitat și-am pictat și eu niște cercei, chestii. Per total, totul cool. Și articolul Irinei, colega mea: P