Treceți la conținutul principal

Multe, mărunte şi diverse

În ultima perioadă au fost multe chestii. Şi eu am vrut să mă bag în multe activităţi, şi ocaziile ai fost multe. Am mers la munte, am fost în club, am ieşit la beri, am fost la concerte, m-am întâlnit cu prieteni, m-au preocupat o groază de chestii.
.Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus singurică, fără nimeni cunoscut la două concerte - primul înainte de Crăciun, la CLASSIC BEAT ORCHESTRA, care şi-au lansat albumul "Finger Trips".

Al doilea concert a fost de jazz, LUIZA ZAN & PETER SARIK
.

De ambele dăţi m-am dus oarecum la risc, fără să mai fi ascultat altceva în afara de două melodii promo. Am avut noroc, că mi-au plăcut.

Mda. Toată perioada asta sunt parcă într-un vârtej, n-am timp nici să cuget, nici să respir, nici să mă odihnesc, totul e pe fugă, din goana calului... Dar ce să faci, asta este, există vremuri pentru gândit, vremuri pentru alergat ca nebunul și tot așa.
Deocamdata sunt în plină goană, nu știu încotro, către ce, de ce, pur și simplu așa e. Și câte un mic momențel de respiro, ba o drumeție, ba un concert, ba o ieșire cu prietenii.
Totuși ar trebui să îmi notez mai des ce și cum, că se uită fel de fel de chestii care cine știe, poate că or conta cumva cândva. Așa de exemplu îmi amintesc ca prin ceață că acum ceva timp, într-o seară, fix înainte să adorm buștean gândisem o chestie foarte tare, a doua zi am zis că trebuie s-o scriu, să-mi fie punct de plecare pentru cugetări mai aprofundate, evident n-am avut suficient timp să o scriu și.... acum nu-mi amintesc care era marea chestie. Ramolisment?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş