Treceți la conținutul principal

Țara lui Papură Vodă

Asta cu Papură Vodă se bazează pe ceva istoric, culmea! Mai multe aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei#1735-1770_.C8.9Aara_lui_Papur.C4.83_Vod.C4.83
Mă întreb cum o să se numească epoca actuală în istorie, peste vreo sută-două de ani. Pentru mine e tot un soi de țara lui Papură. Legi fărădelege, democrație doar în sensul periorativ al cuvântului, capitalism socialist, hoție de stat...

Mă gândeam la un moment dat, în timp ce citeam Lacunarele lui Conu, unde vorbea într-un fragment despre în ce hal s-a ajuns în zilele noastre... oare chiar așa e? sau doar așa resimțim noi, părtinitor, că doar alte vremuri n-am trăit, în afară de astea?! Oare pe vremea Imperiului x sau Y era mai bine? Oamenii or fi dus-o mai bine? Să fi avut valori mai înalte? Parcă, dacă mă gândesc mai bine, parcă nu. Adică marea majoritate, masa, era la fel, doar că ghidată de alte legi, alte cutume... dar în esență la fel. Sau nu? E tare greu de spus. Poate tineretul studios să fi fost animat de valori mai înalte, cum au fost, să zicem, pașoptiștii. Mă rog, cred că mă bag pe un teritoriu ce nu-mi este suficient de bine cunoscut, mai ales că istoria e diferită, în funcție de cine o scrie. Din perspectiva asta cică e tare distractiv să citești despre luptele noastre cu turcii în interpretarea turcilor. Ce învață ei la școală despre asta.
Alunecând pe toboganul gândirii, poate și ca să-mi autojustific lipsa de acțiune, mă gândeam la protestele de la noi, astea actuale. Elena s-a dus duminica asta. Eu am zis că nu, deși chiar aș vrea să-i văd în pușcărie pe toți politicienii corupți, tot parlamentul & the gang. Dar chiar nu văd cum. Desigur, într-o țară democratică, după scandalul cu legea supraimunității ar fi trebuit să-și dea toți demisia. Da' ce, doar nu-s proști să dea drumul ciolanului. Dar știm bine că la noi democrația e doar o vorbă care ți se aruncă în față când nu mai ești de acord cu ce se întâmplă. Și atunci? Cum dai jos scroafa din pod? Acu-i atunci. Votam să dam jos scroafa, dar scroafa e scroafă și nu știe să vorbească românește și nici nu e proastă să plece. Partea nașpa e că cu scroafa e simplu, cu clasa politică e mai greu. Că n-ai cu ce-o schimba. Că toți sunt la fel, corupți și/sau coruptibili.
Într-o vreme mă gândeam că poate unii, priviți actualmente ca niște paria, ar putea fi ceva. Dar nu. Oamenii sunt oameni, toți au, toți avem lipsuri... Diferența, e, cred, că unii ajung să și le conștientizeze și să se chinuie să le remedieze ușor-ușor. Păcat că prea puțini.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş