Treceți la conținutul principal

Multe, multe, multe

Au fost atât de multe evenimente în ultima vreme încât nici nu le mai știu... a fost agitația cu pusul termopanelor, urmat de găsitul unui zugrav care să repare dupî pusul termopanelor... o odisee care s-a încheiat fix de ziua mea...

Petrecerile au început cu anunțul-fulger al lui Dog de reîntoarcere in the city și băuta din Anton Pub... Drăguț clubul, doar că muzica urla prea tare, nu te puteai auzi decât strict cu cine era imediat lângă tine... fiind Haloween, prin centrul vechi și prin oraș umblau diverși costumați...


Apoi vineri, de 1 noiembrie, a fost party cu fetele de la dansuri in Oldies, de ziua lui Rali și a mea, cu tematică de Haloween... nebunie, distracție, păcat că se închide clubul... cică aia a fost ultima petrecere pe care-au mai găzduit-o.
... petrecere precedată, de altfel, de o serbare (în aceeași seară) de ziua Cătălinei, de la care n-am vrut să lipsesc...

... urmată, a doua zi, de tradiționala serbare la moșia lui Ottu de ziua lui (care a ținut două zile)...

apoi luni, chiar de ziua mea, sărbătorire la muncă...
a, și am uitat să zic, mi-am făcut cadou- mi-am luat mașină de cusut... am planuri mărețe legate de ea...
da, iar de ziua mea, seara, am avut parte de cea mai nașpa "serbare"... întâi că la 6 m-a sunat maică-mea că se simte rău, să vin mai repede acasă și să-i iau ceva de la farmacie... Am ajuns acasă repede și cu stresu-n gât... Din fericire începuse să-și revină, n-a fost ceva așa de grav... În schimb, cum era ea țâfnoasă și prost dispusă, a început să facă militărie cu mine - tocmai în ziua aia terminase nea zugravul lucrările de reparație și zugrăvitul - și m-a cicălit grav fă aia fă ailalltă, du aia afară, du ailaltă afară, m-a terorizat. Mai că-mi venea să o mușc de nervi. Noroc că mi-am ținut gura, totuși. Și nervii i-am folosit la ceva constructiv, așa că în seara aceea minunată, până la 12 noaptea am dat cu mătura, cu aspiratorul, cu mopul și-am lichidat praful și moloazele din casă. Per total, cea mai nașpa zi de naștere de nu știu câți ani încoace. Bine c-a trecut.

A, și tot luni am decis să-mi serbez ziua cu gașca, în Piranha, am anunțat, am făcut rezervare. Și la juma' de oră după, numa' ce-i aud pe ăștia de la muncă că tot vineri 8 noiembrie (când tocmai ce antameasem treburile în Piranha) ieș cu toată firma (cu colegii actuali și foști) în club să danseze. Aia e , mi-am zis, astea chiar n-am cum să le împac.

Și tot luni m-am hotărât să mini-serbez și cu Diana, Petre și Mirela-Mirel, inițial nu știam dacă marți-miercuri sau în weekend, marți s-a clarificat că duminică.

Ei, șu numai ce-au trecut și aceste două serbări. Au fost foarte reușite ambele, nimic de zis.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş