Treceți la conținutul principal

Tristeti de toamna

Mi-e că și de data asta toată agitația cu protestele o să dea chix cumva. Că cineva, cumva, manipulează ceva și noi suntem, ca de obicei, marionetele. Că mizele sunt altele și noi habar n-avem. Urăsc să am iar acest sentiment că orice-aș face, tot degeaba. Ok, ieși în stradă. Și cu asta ce-ai făcut, cum bine spunea un coleg de muncă. Protestezi. Și? Da, te simți oarecum cu sufletul împăcat că ai făcut și tu ceva, că ai luat poziție, nu doar ai semnat petiții pe net, ai dat like-uri și ai scris vorbe-n vânt. Dar lipsește finalitatea. Mă tem că nu se va schimba nimic. Si, poate mai rău, pentru cei ce visează revoluții - amintiți-vă de decembrie '89. Ce s-a sperat și unde s-a ajuns. Niște șmecheri care știau ce fac s-au înscăunat în locul ălor vechi, ne-au păcălit big time. Mereu sunt unii care trag niște sfori și întorc orice s-ar întâmpla în folosul lor. Băsescu probabil visează să fie dat jos Ponta, Ponta visează să scape de Băsescu și probabil sunt alții care tare îți doresc să scape de amândoi ca să-și facă ei loc în frunte. Și nici unii n-ar pregeta să se folosească de orice, de Roșia Montană, de Smurd, de Siria, de mama măsii ca să le iasă pasiența. D-aia zic, când e cu ieșit în stradă, e bine să nu te lași dus de val. Bine-ar fi ca fiecare să gândească cu mintea proprie și să nu se lase târât în cine știe ce mișculații...
Pe de altă parte, mass media boicotează treaba asta. Și, în lumea de azi, dacă nu e la TV, nu există. Și nu poți zice că nu ieșea de-o știre senzațională, cum le place lor. Ieșea, dar nu era politically corect. Deci nu e pe TV, nu există.
În concluzie, nu există o concluzie. Șansele să se schimbe ceva în bine sunt minime. Presa mușamalizează rahatul care a început a mirosi - e și ăsta un semn, cum că undeva, cuiva i se pare periculos să se arate că sunt mulți cei care zic că treaba e nasoală rău, probabil ca să nu înceapă și mai mulți să își pună întrebări, să nu se amplifice agitația. Există deci o luptă pentru întâietate între mass media tradițională, aservită mogulașilor și implicit clanurilor politice, și mass media nouă - new media - care e liberă și haotică (slăbiciune și punct forte în același timp).
Realitatea de afară reflectă această situația. Majoritatea - dacă nu totalitatea - celor care protestează se informează pe net. Cei care stau liniștiți la locurile lor consumă preponderent media clasice sau refuză informația oferită de media în general. Și oricum consideră că ori n-ai ce face, n-are rost, și oricum e departe de ei, roșia montană e departe, dă-i dracului, să ia aurul și să ne lase în pace, să nu ne mai tulbure liniștea cu nori amenințători cu cianuri și alte fantasmagorii, și de altfel e bine să le dea de muncă ălora de-acolo, ce atâta tevatură, oricum o să câștige ceva și statul român, deci e de bine. Asta zic din cazurile pe care le știu, or fi și altele.
Deci? Ne agităm fără speranță? Stăm liniștiți în lumea noastră mică -că oricum nu ne afectează ce se întâmplă, credem noi?  O fi existând vreo a treia cale? sper să existe...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş