Treceți la conținutul principal

oarece, ceva, nimic



Mă gândeam cică să mă apuc sa fac ceva, oarece. Numai că nu prea am idee ce. Chestii handmade vad că fac grămezi de oameni, care mai de care mai interesante şi mai frumoase. Bijuterii handmade? Mi-ar plăcea, ba chiar mi-am luat la un moment dat câteva componente, acu' the next step ar fi să iau şi cleştişor pentru modelat sârme subţiri şi zale. Şi lipici pentru biju-uri. Şi apoi să încep să mă joc cu ele până mi-o ieşi ceva de doamne-ajută. Croşetat, tricotat? poate... Ar trebui să îmi cumpăr fire diverse şi coşete sau andrele de diferite grosimi. Că pe cele vechi, după mutări şi zugrăveli, nu le mai găsesc. Brodat nu, n-am suficientă răbdare, mă codesc îndelung când e vorba de reparat o gaură sau o cusătură descusută. Cât mi-a luat să îmi scurtez nădragii, cele două perechi luate astă-toamnă... Abia acu vreo lună i-am dovedit pe ultimii. Of, toate astea necesită timp. Şi tocmai ăla nu-mi rămâne. Mă rog, degeaba mă vait, că e şi chestie de priorităţi. Aşa, deci să revin la ce drăcării aş putea face for fun şi oarecum posibil lucrativ. Cosmetice bio, am mai compus acum doi ani, pentru uzul personal... dar aşa ceva n-aş experimenta pe alţii, că vorba aia, dacă compui o cremă din cutare şi cutare unt vegetal şi uleiuri, dacă femeia x e alergică la vreo componentă... ai cam îmbulinat-o. Iar ingerdientele sunt scumpe şi nu poţi lua decât în cantităţi mai consistente cât de cât.... şi ca să îţi iei aproape toate componentele de care ai putea avea nevoie înseamna să cheltuieşti o gramada de bani, şi cu mare certitudine mare parte dintre ele vor expira înainte de a se fi consumat în totalitate - cela care se un în doze mici, nu cele de bază. Deci oricum pică varianta asta. Altceva. Gătit? De gătit gătesc oricum, acum mai puţin ca acum doi-trei ani, dar să zicem c-aş putea. Ok, şi cu asta ce-am făcut? Cantină, restaurant sau catering n-aş avea posibilitate să înfiinţez şi să susţin. Unde pui că ar trebui să fac cursuri, să iau o diploma, un bullshit, o patalama ca să fiu legală. Deci nu. Blog culinar? Dar sunt atâtea! Şi toate interesante. Şi nu orice blogger culinar poate avea soarta lui Mazilique. Unde pui c-aş muri să scriu doar despre mâncaruri & chestii înrudite. Pică şi asta. Pe firul gândirii ajungem la ceva legat de scris. Să zicem. Oricum scriu ca o aberantă ce mă aflu din fragedă pruncie. Dar ce? Că dacă mă gândesc bine, scriu chestii care se bazează pe ceva real, pe impresii, imagini, fapte, gânduri şi aberaţii de-ale mele. De-o poveste - povestire, ce să mai zic de vreun roman, doamne fereşte. Nu mi se naşte-n minte sub nicio forma vreo acţiune, vreun personaj, ceva închegat. Aşa că... fragmente aberante, diverse şi cam atât. În fine... Bleah. Concluzie? Mă mai gândesc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş