Treceți la conținutul principal

Fel de fel




Aseară, aburi pe lac, ca dintr-un ceai cald într-o zi friguroasă. Şi pe alei. Run Forrest, run!

Nunta de sâmbăta. Voie bună şi dans, ambianţă plăcută, m-am simţit bine. Mai puţin peripeţiile taximetristice ca să ajung la biserică.

Săptămână muncitoare, ploi, agitaţii.

Concert la catedrala Sf. Iosif - Alexandru Tomescu cântând Bach cu vioara Stradivarius. Cum am ajuns târziu, era deja plin, am reuşit să intrăm pe-o uşă laterală şi-am stat undeva în spate, dar tot am simţit cât de frumoasă a fost muzica. Am stat doar o oră, ne obosea cumplit foşgăitul mulţimii şi agitaţia. Am înţeles de la cei ce-au stat până la sfârşit, când lumea se rărise şi-au apucat să ajungă în faţă, că era incomparabil cum se auyea din faţă şi cum din fundul bisericii. Mi-a părut un pic rău că n-am reyistat şi eu ca s-apuc să fac şi eu respectiva comparaţie.

Crosul Universităţii Bucureşti-Cora, primul cros la care am participat. M-am descurcat onorabil, dar nu pot să zic că mă omor după crosuri. Prefer alergatul solitar prin parc.

UPDATE: Azi am avut câteva clipe şi am incercat să îmi verific bănuiala legată de Faust. Şi, surpriză! Traducerea lui Lucian Blaga ESTE cu totul altceva! Nu pot să cred în ce hal a fost masacrat în versiunea citită de mine (apărută la editura Institutul European: http://www.librarie.net/carti/73888/Faust-Johan-Wolfgang-Goethe). Un exemplu perfect despre cum se poate transforma o capodoperă în ceva total aiurea. So, dacă vă bate gândul (cum s-a întâmplat la mine) să citiţi Faust pentru că nu l-aţi mai citit până acum, să nu cumva să cumpăraţi versiunea pe care am luat-o eu. Faceţi rost de traducerea lui Lucian Blaga. Mizeria pe care am citit-o eu este o repovestire împănată cu strofe pe ici pe colo, o chestie din care nu trebuie să te mire că nu înţelegi mai nimic. Mă oftic la culme că am dat bani pe aşa ceva. Whatever. Mai vorbim dupa ce citesc the real Faust.

asta scrisei cu o zi înainte de update: [Am terminat în sfârşit Faust. Somethimg was wrong, ori traducerea scârţâia, ori nu eram eu în starea potrivită, ori sunt prea incultă ca să gust fineţurile şi dedesubturile cărţii... Am citit cartea şi am rămas cam ca viţelul privind la poarta nouă. Poate şi unde mă aşteptam la ceva ultra-extra super cumva. Şi-am dat de-un fel de zarzavat cu de toate, împănat cu poezele şi cântecele. Parcă m-aş fi uitat la un musical. Cred că din cauza zorzoanelor am ratat drama eroului. Faust m-a impresionat mai degrabă negativ, halal înţelept. În fine. Dar poate eu sunt razna şi d-aia. Mai trebuie să rumeg chestia asta.]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş