Ceva e wrong. Accesele astea de ne-chef, ne--nimic nu-s bune deloc. Și parcă se îndesesc. Acum simt ne-cheful în toată plenitudinea. E cumva mult mai mult decât plictiseala. E diferit. Și e nașpa. Și chiar n-am chef de nimic. Mai devreme, când m-am apucat să scriu (i-am scris Elenei un e-mail) parcă aveam chef de scris. Apoi mă puse naiba să intru pe facebook, am citit o groaza de căcturi care nu mă interesau și doar câteva chestii mișto și-am constatat că a trecut o mult imp, așa, aiurea, degeaza, ba pe deasupra m-a lovit lehamitea, ne-cheful și sictirul. În ultimele zile am tot constatat cât de cretină pot fi câteodată, chestie care nu mă bucură deloc. Iar asta cu frecatul mentei pe facebook e una dintre cretinismele de care mă fac vinovată în fața forului interior. Yeap. Trist. Nu sunt veselă deloc. Și nu-mi place de mine când sunt așa. Dar ce mama naibii să fac?!
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii