Treceți la conținutul principal

Erase

and rewind


Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites.

Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă.

A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m-aș putea duce la concert la Șuțu etc) m-am dus la film cu clientul. Clienta, mai exact. A fost o ieșire în mall, la film, la Olympus has fallen, film de acțiune, ales de gagici pe criteriul că e cu actorul nu-știu-care, faimos, cică. Și am fost deci la film, la sala VIP. Yeah. Nu comentez ze film, calul de dar... știți voi. Apoi, dat fiind că ze client întârziase și partea se smalltalk de dinaintea filmului nu avusese loc, a avut loc după. Noroc că erau Ioana, Dana, Ana și Ioana mică la fileu cu conversația, ca eu... the perfect entertainer care nici n-o privea cu ochi buni pe clientesa. Care, așa, ca om, ca persoana, separat de job, părea ok, de gașcă. Whatever.
Mercuri nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, ieri n-am nimic extraordinar în afară de alergarea în aer liber de seară soldată cu febră musculară atroce... Ba da, aer, aer, miros suav de pomi înfloriți în faptul serii. Și la munci multe finalizări de proiecte mult lucrate și răs-modificate. Ieri și azi am pregătit tiparul pentru n materiale. Și l-am re-re pregăti, că s-au trezit în ceasul al 12-lea că mai voiau nuș'ce modificat. My name is tipar these days.
În rest, hm, o stare aiurea, aiuristică complet indescriptibilă, cauzată de nimic.
Am terminat Momo. Am găsit printre cele n cărți cumpărate în vremurile bune, o carte care se pretează la transportul zilnic în rucsac, așa c-am înhățat-o și o citesc printre picături, în RATB. S, de John Updike. Like.
Sunt cam varză. O varză vag nemulțumită, vag murată. Shit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş