Ei bine, da, lene. Vagă stare gripală, vagă durere de cap, orice rahat mă calcă pe nervi. Așa că stau și lenevesc. Mă bucur de soare, o să și ies ceva mai încolo, ca să dau o palmă suculentă lenei. Da, chiar mă duc la un concert de pian. Ieri am ieșit nițel, m-am preumblat până la Domenii și înapoi - c-o misiune, nu așa pur și simplu. M-aș fi plimbat prin Herăstrău, dar fantastica stare de bine nu și nu. Prin minte-mi umblă fel și fel de gânguri care mai de care mai enervante și mai aiurea, toate dătătoare de stări nemulțumite. Așa că-n aceste zile sunt o persoană enervantă, nemulțumită de mi-aș trage palme.
Aș vrea să fie vară, să fiu undeva la aer curat, la semiumbră, să nu fie nici prea cald nici prea frig, să lenevesc pe-un șezlong, hamac sau ceva similar, să moțăi cu nesimțire față de problemele lumii și agitațiile ei, și atât. Da, îl oarecum invividiez pe câinele ăla din poză, care doarme ca nesimțitul în mijlocul lumii de porumbei.
Dar și lenea asta e și ea în fel și chip... Asta de-acum e nașpa, e o lene bleagă, sictirită, nu dintr-alea savuroase, plăcute, să tot stai să lenevești fără să te plictisești.
Dacă mă gândesc bine, sunt cam obosită. Nu prea știu exact de ce, probabil mai ales că dacă stau strâmb ca să gândesc drept, ce văd în perspectivă nu mă încântă deloc, ba dimpotrivă. Deci trebuie să schimb musai ceva. Și faptul că nu văd cum și ce exact mă scoate din minți. Fir-ați voi să fiți cu murgii voștri!
PS. Recitalul de pian a fost absolut minunat: http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2013/03/17/726/-/M2ZmMzFjNWM0Njc0OGFjYmJkNGNjZjRlZWMyMzM4ZmY=/recital-de-pian.html Prima parte, mai modernă, cu Karol Szymanowski și Witold Lutosławski în program, m-a făcut să mă simt de parcă eu eram cea care mă cântam. M-am simțit eu însămi azi, acum, cu toată agiatația și dizarmonia și trecerile de la una la alta, o semicacofonie care nu e totuși cacofonie... și parea a doua, mai lirică, chopin, dar nu execsiv de lirică... ce să zic, a fost la fix.
Aș vrea să fie vară, să fiu undeva la aer curat, la semiumbră, să nu fie nici prea cald nici prea frig, să lenevesc pe-un șezlong, hamac sau ceva similar, să moțăi cu nesimțire față de problemele lumii și agitațiile ei, și atât. Da, îl oarecum invividiez pe câinele ăla din poză, care doarme ca nesimțitul în mijlocul lumii de porumbei.
Dar și lenea asta e și ea în fel și chip... Asta de-acum e nașpa, e o lene bleagă, sictirită, nu dintr-alea savuroase, plăcute, să tot stai să lenevești fără să te plictisești.
Dacă mă gândesc bine, sunt cam obosită. Nu prea știu exact de ce, probabil mai ales că dacă stau strâmb ca să gândesc drept, ce văd în perspectivă nu mă încântă deloc, ba dimpotrivă. Deci trebuie să schimb musai ceva. Și faptul că nu văd cum și ce exact mă scoate din minți. Fir-ați voi să fiți cu murgii voștri!
PS. Recitalul de pian a fost absolut minunat: http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2013/03/17/726/-/M2ZmMzFjNWM0Njc0OGFjYmJkNGNjZjRlZWMyMzM4ZmY=/recital-de-pian.html Prima parte, mai modernă, cu Karol Szymanowski și Witold Lutosławski în program, m-a făcut să mă simt de parcă eu eram cea care mă cântam. M-am simțit eu însămi azi, acum, cu toată agiatația și dizarmonia și trecerile de la una la alta, o semicacofonie care nu e totuși cacofonie... și parea a doua, mai lirică, chopin, dar nu execsiv de lirică... ce să zic, a fost la fix.
Comentarii