Treceți la conținutul principal

Lene

Ei bine, da, lene. Vagă stare gripală, vagă durere de cap, orice rahat mă calcă pe nervi. Așa că stau și lenevesc. Mă bucur de soare, o să și ies ceva mai încolo, ca să dau o palmă suculentă lenei. Da, chiar mă duc la un concert de pian. Ieri am ieșit nițel, m-am preumblat până la Domenii și înapoi - c-o misiune, nu așa pur și simplu. M-aș fi plimbat prin Herăstrău, dar fantastica stare de bine nu și nu. Prin minte-mi umblă fel și fel de gânguri care mai de care mai enervante și mai aiurea, toate dătătoare de stări nemulțumite. Așa că-n aceste zile sunt o persoană enervantă, nemulțumită de mi-aș trage palme.

Aș vrea să fie vară, să fiu undeva la aer curat, la semiumbră, să nu fie nici prea cald nici prea frig, să lenevesc pe-un șezlong, hamac sau ceva similar, să moțăi cu nesimțire față de problemele lumii și agitațiile ei, și atât. Da, îl oarecum invividiez pe câinele ăla din poză, care doarme ca nesimțitul în mijlocul lumii de porumbei.

Dar și lenea asta e și ea în fel și chip... Asta de-acum e nașpa, e o lene bleagă, sictirită, nu dintr-alea savuroase, plăcute, să tot stai să lenevești fără să te plictisești.
Dacă mă gândesc bine, sunt cam obosită. Nu prea știu exact de ce, probabil mai ales că dacă stau strâmb ca să gândesc drept, ce văd în perspectivă nu mă încântă deloc, ba dimpotrivă. Deci trebuie să schimb musai ceva. Și faptul că nu văd cum și ce exact mă scoate din minți. Fir-ați voi să fiți cu murgii voștri!



PS. Recitalul de pian a fost absolut minunat: http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2013/03/17/726/-/M2ZmMzFjNWM0Njc0OGFjYmJkNGNjZjRlZWMyMzM4ZmY=/recital-de-pian.html Prima parte, mai modernă, cu Karol Szymanowski și Witold Lutosławski în program, m-a făcut să mă simt de parcă eu eram cea care mă cântam. M-am simțit eu însămi azi, acum, cu toată agiatația și dizarmonia și trecerile de la una la alta, o semicacofonie care nu e totuși cacofonie... și parea a doua, mai lirică, chopin, dar nu execsiv de lirică... ce să zic, a fost la fix.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş